joi, 10 martie 2011

Mitologie japoneza: AMATERASU OMIKAMI

The tale of Ama-no-Iwato, the Heavenly Rock Cave


copyright2001 (c)Jingu-Chokokan

After heaven and earth had been separated, two married kami, Izanagi-no-kami and Izanami-no-kami, gave birth to the land of Japan and to various kami of the seas, the rivers, the mountains and the fields. Finally the two gave birth to three specially revered kami: Amaterasu Omikami, Tsukiyomi-no-kami and Susanoo-no-kami. They gave necklace of jewel beads to Amaterasu Omikami and ordered her to govern Takama-no-Hara (the Plain of Heaven), they further ordered Tsukiyomi-no-kami to govern the night and Susanoo-no-kami to govern the sea. Susanoo-no-kami, however, went against the will of the married deities and gave up governing the sea. Instead he ascended to Takama-no-Hara, and committed outrageous deeds such as destroying the paddy fields and the weaving house on the Heavenly Plain. Amaterasu Omikami angered by his behavior and hid herself in the Heavenly Rock Cave called Ama-no-Iwato. As a result, the world of both heaven and earth became dark, throwing everything into confusion. The eight million kami got together beside the river in the Plain of Heaven, debating how to induce Amaterasu Omikami to come out of the Heavenly Rock Cave. They decided first to make the divine mirror Yata-no-Kagami and hang it in front of the cave, second, to hold a joyous festival, and third, to perform the sacred dance and music called kagura. As a result of this, Amaterasu Omikami emerged from the Heavenly Rock Cave, illuminating everything with her gentle light. She made heaven and earth bright again and brought back harmony and order. Susanoo-no-kami was expelled from the Heavenly Plain to the land of Izumo. There Susanoo-no-kami, killed a giant snake, the Yamata-no-Orochi, which had been tormenting the people of Izumo. He extracted a divine sword out of the snake's tail and presented it to Amaterasu Omikami. This sword is one of the three imperial regalia.



copyright 2001 Jingu Administration Office
(c)Jingu-Chokokan

copyright 2001 Jingu Administration Office
(c)Jingu-Chokokan
The tale of the descent to earth of the descendants of Amaterasu Omikami, and of the 1st Emperor Jinmu

Okuninushi-no-kami, a descendant of the deity Susanoo-no-kami living in Izumo, unified almost all the areas of the world and established the land called Ashihara-no-Nakatsukuni, i.e., ancient Japan. Amaterasu Omikami, the ruler of the Heavenly Plain, decided to send her offspring to govern the land and renew it. She dispatched her envoys several times to Okuninushi-no-kami, in order to negotiate the transfer of sovereignty over the land. Finally, he conceded sovereignty to Amaterasu Omikami. She summoned Ninigi-no-mikoto, her grandchild, and handed over to him the three imperial regalia that certify legitimacy to succeed the throne. she also gave him divine rice in heaven and ordered him to reign over the land of Ashihara-no-Nakatsukuni, guaranteeing everlasting prosperity for his dynasty and his throne. She made Ninigi-no-mikoto descend with other kami and their descendants, to the top of the mountain Takachiho-no-Mine in present Kyushu. There Ninigi-no-mikoto erected a palace and established the basis for the Japanese nation.
The third descendant of Ninigi-no-mikoto left Kyushu, and having overcome many difficulties with protection by Amaterasu Omikami arrived at Yamato, a region located almost at the center of the Japanese islands, in present Nara area. He established the capital at Kashihara and declared that he had founded the Japanese nation. In this way he became the first Emperor, taking the name Jinmu.


copyright 2001 Jingu Administration Office
(c)Jingu-Chokokan

copyright 2001 Jingu Administration Office
(c)Jingu-Chokokan

The tale of the sacred mirror Yata-no-Kagami

The three sacred imperial treasures consist of the sacred mirror called Yata-no-Kagami, the sacred sword called Ame-no-murakumo-no-Tsurugi and the sacred jewel called Yasakani-no-Magatama. According to Shinto thought, the mirror as reflecting everything properly is a symbol for "Honesty," the sword for "Braveness," and the jewel for "Affection."
Now, the sacred mirror is enshrined as the august symbol of Amaterasu Omikami at Ise Jingu, while the sacred sword is enshrined as the august symbol for kami at Atsuta Jingu of Nagoya City, and the sacred jewel Yasakani-no-Magatama is preserved in the Imperial Palace.
When Amaterasu Omikami gave the sacred mirror to Ninigi-no-mikoto, her grandson, she said: "Think of this sacred mirror as none other than myself, take care of it, and worship it forever." Ever since, the successive emperors have worshiped Amaterasu Omikami, believing her to reside in this mirror, and after Ise Jingu had been established, they have worshiped Amaterasu Omikami with even more reverence.

copyright 2001 Jingu Administration Office
(c)Jingu-Chokokan

copyright 2001 Jingu Administration Office
(c)Jingu-Chokokan

The kami (deity or deities)

The kami (deity or deities)


The origin of Iwato-Kagura
Mythology is important to the Japanese people as Greek mythology was important in the beginning of Western culture. However, there is a big difference between the two. In Greek mythology, the king Agamemnon was a grandchild of the god Zeus, but his descendants do not reign anymore as the kings of Greece. In the case of Japan, however, the descendants of kami as described in Japanese mythology are the ancestors of many ancient clans including the Imperial Family.
The concept Japanese have about their deities is quite different from the one Christians, Muslims and Jews have of their God. Amaterasu Omikami is thought to be central among the deities of Japan, but never thought to have the power of an absolute or omnipotent God. This might be due to the influence of the natural environment, and the character of the Japanese as cultivators of rice. Amaterasu Omikami is considered to be a gentle harmonizing presence and symbol of the myriads of kami. She blesses everybody indiscriminately with serene light.
It can be said that Japan is one of the few countries in the world where modernization and great economic growth have been achieved while the traditional deities, with Amaterasu Omikami as spiritual center remain important in people's lives.
copyright2001 (c)Meiji-jingu(Enlarged photo)

Japanese mythology

The Japanese mythology is contained in the chapters covering the age of the kami in both Kojiki (The Record of Ancient Matters) compiled in 712 and Nihonshoki (The Chronicles of Japan) compiled in 720. These stories vividly describe the beginning of heaven and earth, the birth of the land of Japan, the birth of various deities, the genealogical relations between the deities and people. Among the deities mentioned, Amaterasu Omikami, the deity enshrined at Ise Jingu is the most prominent.
However, Amaterasu Omikami does not have the character of the absolute God of Christianity. She is described as a symbol for the myriads of kami, and as the one who brought great harmony to heaven and earth.
Kojiki
copyright 2001 Jingu Administration Office
Nihonshoki
copyright 2001 Jingu Administration Office

The relation between nature and Shinto religion

Japan is situated in the Far East. Geographically, the relation between Japan and Asia is comparable to the one between Great Britain and Europe. Japan is composed of four major islands: Honshu, Shikoku, Kyushu and Hokkaido. 70 % of the land is covered with green forests, and nourished by abundant waters. Japan is endowed with various forms of mountains, seas, rivers and fields. Moreover, the climate is rather moderate with four distinct seasons: spring, summer, autumn and winter.


copyright2001(c)Munakata-taisha
(Enlarged photo)

copyright2001(c)Munakata-taisha
(Enlarged photo)

copyright2001(c)Jinja-honcho
(Enlarged photo)
These characteristics of its geography and climate had great influence on what the Japanese people thought of kami (deities) and nature. Since ancient times, far prior to the establishment of a state government, our ancestors had acknowledged the existence of spiritual beings, or kami, dwelling in all things of nature, such as mountains, forests, seas, rivers, animals and plants, bestowing great blessings upon the people.


copyright2001(c)Jinja-honcho
(Enlarged photo)

copyright2001(c)Jinja-honcho
(Enlarged photo

copyright2001(c)Jinja-honcho
(Enlarged photo)
Our ancestors lived with awe and respect towards the kami.Shinto, the indigenous religion of Japan, is based on these concepts of kami. The ancient Japanese believed in numerous kami, their multitude is expressed by the number eight million.

copyright2001
(c)Fujisanhongu-sengentaisha
(Enlarged photo)
copyright2001(c)Jinja-honcho
(Enlarged photo)
copyright2001(c)Jinja-honcho
(Enlarged photo)
copyright2001(c)Imperial Household Agency
(Enlarged photo)
copyright2001(c)Imperial Household Agency
(Enlarged photo)
Picture of transplanting the rice by Emperor at the Imperial Palace @Picture of harvesting the rice by Emperor at the Imperial Palace

The main industry of Japan since ancient times until the last century was to produce rice. In a rice cultivating community, it is necessary for its members to live in harmony with each other and with the natural environment. They know that prosperity for all could be achieved only if each one contributes his part to the community, and helps others in what they are lacking. Eventually, structures enshrining kami were built for villages and regions, where people gathered to discuss together matters of their community. In this way, people were aware that kami, nature and human beings existed together. For them it was important to live in harmony with each other.
The basis of Shinto faith is the consciousness that nature and human beings are united firmly through the kami. This consciousness is expressed in the ritual forms of worshiping the kami.
Among the many Shinto sanctuaries in Japan, Ise Jingu is the supreme. For the establishment of the state, the key unifying factors were the Imperial Household, for society, and the production of rice for its livelihood. Ise Jingu links the two factors and offers spiritual support for the Japanese in times of confusion. The kami of Ise Jingu is Amaterasu Omikmai, the supreme deity, who is not only the ancestor of the Imperial Family, but also the kami that gave rice to the people, as described in Japanese mythology.

marți, 8 martie 2011

Mitologia japoneza

In studiul mitologiei japoneze este greu sa se traseze o linie intre mit, legenda sau credinta populara, intre religie si superstitie. De fapt, mitologia japoneza este o suma a acestora, un sistem de credinte si traditii ce isi au originea in sintoism, budism sau folclor, si care sunt un produs al acestui spatiu sau au fost importate din alte zone ale Asiei.


In lucrarile de specialitate, antropologii descriu ca mituri, personaje mitologice sau zei, entitati pe care japonezii le venereaza religios. Acestea fac parte din religia Shinto, Budism sau alte credinte si traditii folclorice. In Japonia, coexista, sau mai degraba, se impletesc un numar mare de religii, iar japonezii folosesc practici din mai multe dintre acestea in viata lor de zi cu zi. Astfel, ceea ce majoritatea numim mitologie, pentru japonezi reprezinta practici si credinte religioase, ce fac parte din celebrul spirit japonez.


De asemenea, putem spune ca nu exista o singura mitologie japoneza, ci mitologii japoneze, multiple sisteme de mituri, credinte si traditii ce apartin unui sat, unui oras sau unei prefecturi. La acestea se adauga influente ce vin din alte parti ale Asiei, din China si India sau chiar din Vest. In limba japoneza, este cunoscuta expresia ya-o-yorozu no kami, ceea ce inseamna opt milioane de zei. Acest numar este folosit pentru a desemna infinitul si vine din credinta Shinto ca in fiecare lucru din natura exista o reprezentare a divinitatii, un kami.
Acest numar care tinde spre infinit de zei sau entitati spirituale se afla in centrul credintei Shinto, dar din panteonul japonez mai fac parte si divinitati venerate in templele budiste sau de alte religii. Prin termenul de kami sunt desemnate zeitatile din panteonul shintoist, cele opt milioane, dar si instante ale lui Budha, Dumnezeul crestin si personajele venerate ca sfinti, zeitati hinduse, Allah si orice divinitate care este venerata de o religie sau alta.


Pe langa reprezentari divine, miturile japoneze ofera un numar mare de eroi mitici si personaje istorice, care devin kami, si de fiinte supranaturale, ce formeaza un bogat bestiar.


O alta dificultate a realizarii unui inventar al entitatilor mitologice japoneze provine din numarul mare de nume sub care acestea sunt cunoscute. In functie de surse sau de regiunea geografica in care sunt venerate acestea au nume diferite.


Cosmogonia


       Miturile cosmogonice japoneze sunt concentrate in jurul ideilor de origine divina si unicitate a poporului japonez si a tinutului locuit de acesta. In centrul lumii, si primul tinut creat, sunt insulele japoneze, iar japonezii si imparatul descind din zeii ce au creat lumea pamanteana.

        In traditia Sinto, timpul mitic este impartit in patru ere. Prima era este cea a zeilor (kami) ceresti si a celor pamanteni. Acum au loc creatia cerului si a pamantului, a zeilor si a oamenilor. Cea de-a doua era este cea a imparatilor, de la cei mitici, pana la cei ce pot fi atestati istoric. A treia era este cea a eroilor, in care razboinici si eroi puternici duc lupte pentru imparat, clan sau semenii lor. A patra era, a miturilor locale, a povestilor cu fantome si credintelor ce merg pana in timpurile moderne.

        Sursele miturilor sunt alcatuite din lucrari precum Kojiki, Nihongi (Nihon shoki), Kogo shoi, Fudoki, si Manyosho, ce uneori ofera variante diferite ale aceluiasi mit. Cele mai importante sunt primele doua, Kojiki (Insemnari ale lucrurilor vechi), alcatuita aproximativ in 712 si Nihonshoki sau Nihongi (Cronicile Japoniei), alcatuita in 720. Cele doua povestesc despre istoria Japoniei de la inceputurile lumii pana la fapte datate istoric din timpul domniei unor imparati.

Mituri si legende

I. Creatia. Inceputurile lumii
La inceputurile lumii, in Campia Cerului, un fel de Gradina a Edenului, si-au inceput existenta, prin propria lor vointa si putere, primii kami ai creatiei. Primul dintre acestia a fost Ame-no-mi-naka-nushi, urmat apoi de Taka-mi-musubi si Kami-musubi, cei trei formand zoka-sanshin (cei trei zei ai creatiei). Le-au urmat Umashiashikabihikoji no kami si Amenotokotachi no kami, cei cinci fiind cunoscuti ca koto-amatsu-kami, kami ceresti singulari. Lor le-au urmat cele sapte generatii de kami ai erei zeilor, primele doua generatii fiind reprezentate de Kuni-toko-tachi no kami si Toyokumono no kami.

Dupa Nihongi, care evidentiaza conceptul de puritate, primii care s-au nascut au fost Kunitokotachi no mikoto, Kunisazuchi no mikoto si Toyokumunu no mikoto, kami nascuti doar din principiul masculin, pur, yang si care nu aveau pereche.

Acestia dupa ce au venit pe lume si si-au indeplinit sarcinile, au devenit kami ascunsi.
 
II. Cuplul creatiei pamantului: Izanagi si Izanami
Dupa acestia au existat mai multe generatii de kami ceresti, intre care a saptea generatie este cea a lui Izanagi-no-mikoto (Barbatul care invita) si Izanami-no-mikoto (Femeia care invita). Acestia primesc misiunea de la ceilalti zei sa creeze primul pamant, ce la inceput era o masa gelatinoasa, fara forma. Cuplul primeste de la zei Halebarda Cereasca (Ama-no-nuboko) cu care sa solidifice pamantul. Astfel stand pe Podul Plutitor Ceresc (Ame-no-ukihashi), au amestecat lichidul de jos, in sens circular, halebarda devenind astfel axa a pamantului, iar masa haotica s-a transformat in pamant. Cand au ridicat halebarda, au cazut picaturi de pe varful acesteia ce au format insula Onogoro. Cei doi zei au coborat de pe pod pe pamantul nou creat si au construit o coloana (Ame-no-mihashira) si in jurul acesteia un palat, numit Yashiro-dono.
Apoi cei doi au mers in jurul coloanei in sensuri opuse, el din stanga si ea din dreapta. Cand s-au intalnit, cea care a vorbit prima a fost Izanami, iar Izanagi, desi s-a bucurat ca a reintalnit-o, a considerat ca nu este potrivit. Cu toate acestea, cei doi au relatii conjugale, in urma carora au doi copii: Hiruko (copilul lipitoare) si Awashima (insula palida), dar acestia erau diformi. Suparati, Izanagi si Izanami, cer sfatul celorlalti zei, de la care afla ca au gresit pentru ca Izanami a vorbit prima dupa ce au inconjurat coloana.

Cuplul a repetat ritualul, de data aceasta respectand sfatul celorlalti zei, si au dat nastere celor opt insule ale Arhipelagului Japonez si altor zeitati. Cele opt mari insule ce faceau parte din Japonia acelor vremuri sunt: Awaji, Iyo (mai tarziu Shikoku), Oki, Tsukushi (mai tarziu Kyushu), Iki, Tsushima, Sado si Yamato (mai tarziu Honshu).

Lumea nou creata va fi cea pamanteana si va avea numele de Toyoashihara no chiaki no nagaihoaki no mizuho no kuni, numit aici Tinutul Central al Campurilor de Trestie.  

III. Moartea lui Izanami. Descinderea in Lumea de Dincolo a lui Izanagi
Izanami moare in mod tragic, dand nastere Zeului Focului (Kagutsuchi sau Homosubi). Murind Izanami da nastere altor zeitati si insule, ce apar din organele sale. Izanagi isi inmormanteaza sotia pe Muntele Hiba, iar in mania sa il ucide pe Kagutsuchi.  Din organele acestuia si din sangele de pe sabia lui Izanagi se nasc cate opt zeitati razboinice, intre care si Takemikazuchi-no-kami si Futsunushi-no-kami.

Lui Izanagi i se face dor de sotia sa si pleca dupa aceasta in Infern – Yomi no Kuni (Tara Intunericului). Apasarea intunericului din Yomi il face pe Izanagi sa doreasca lumina si viata de afara, asa ca o gaseste repede pe Izanami si ii propune acesteia sa se intoarca impreuna in lumea de afara, pentru a termina creatia acesteia. Izanagi nu o poate vedea foarte bine pe Izanami din cauza intunericului si a umbrelor. Aceasta ii spune ca nu se mai poate intoarce, fiind prea tarziu, pentru ca este contaminata de intunericul acestei lumi si deja a devenit o parte a a acesteia. Izanagi nu poate accepta acest lucru si o convinge sa plece din Yomi. Conditia pusa de Izanami este ca Izanagi sa nu o priveasca si sa o lase o vreme sa se odihneasca in dormitorul ei, unde el nu va avea voie sa intre. Dupa o lunga asteptare, in care Izanami nu a mai iesit din dormitorul ei, Izanagi incalca promisiunea, deci si tabuul, si intra la ea. Izanagi foloseste pieptenele ce ii tinea prins parul, ca pe o torta si o priveste pe Izanami. In locul frumoasei sale sotii, in fata sa apare un trup devorat de viermi si alte fiinte ale Intunericului. Izanagi nu isi poate stapani frica si oroarea si ca fuge, vroind sa iasa cat mai repede din Yomi.

Izanami se trezeste si indignata, pleaca dupa Izanagi. Trimite „cotoroantele” Infernului, Shikomele, dupa Izanagi, care arunca in urma podoabele sale de par. Acestea se transforma in struguri, care le intarzie pe Shikome. Apoi isi arunca pieptenele, care se transforma intr-o gramada de bete de bambus. Alte creaturi din Lumea de Dincolo incep sa il urmareasca pe Izanagi. Acesta urineaza langa un copac si creeaza un rau, care nu opreste definitiv pe urmaritorii sai. Disperat Izanagi arunca piersici in acestia si in final reuseste sa revina la suprafata. Blocheaza apoi iesirea cu un bolovan. Izanami striga dupa el si il blesteama pe Izanagi ca 1000 de oameni sa moara in fiecare zi. Ca raspuns, Izanagi ii spune furios ca el va da nastere la 1500 de oameni in fiecare zi. Astfel a aparut Moartea.

IV. Ritualul de purificare a lui Izanagi si nasterea ultimilor urmasi ai lui Izanagi si Izanami
Dupa ce a parasit Yomi, Izanagi trece printr-un ritual de purificare, pentru ca fusese atind de maculare. Izanagi se spala in apele unui rau, iar in urma acestui ritual se nasc alte zeitati, pure sau maculate, din dislocarea partilor contaminate ale corpului sau.  Ultimii trei nascuti vor fi Amaterasu O-mi-kami sau „Marea Divinitate Augusta care Straluceste in Ceruri”, nascuta din clatirea ochiului stang, Tsukiyomi no Kami sau „Augusta Luna”, ivit din ochiul drept si Take-haya Susano-wo no Mikoto sau „Augustul Barbat, Viteaz, Iute si Navalnic”, aparut din nasul lui Izanagi. Cei trei au luat nastere din contactul celor doua dimensiuni polare ale universului: Cerul si Infernul, lumina si intunericul si reprezinta Soarele, Luna si Zeul-Furtuna.

Izanagi ii insarcineaza pe cei trei cu stapanirea Cerului, a Noptii si a Oceanului. Toti asculta de porunca tatalui lor, in afara de Susano-wo, care plange moartea mamei sale, Izanami. Tatal furios ii ordona atunci sa stapaneasca peste Yomi.

V. Amaterasu si Susano-wo. Lipsa temporara a Soarelui
Asa cum se cuvenea, Susano-wo a venit sa-si ia ramas bun de la sora sa, Amaterasu, inainte de a pleca inspre Yomi, noul sau regat. Suspicioasa pe vizita fratelui sau, ce era navalnic si avea un comportament ciudat fata de sora sa, Amaterasu isi pune o armura, isi leaga parul barbateste, se inarmeaza cu numeroase sageti si danseaza razboinic.

Susano-wo protesteaza si isi declara bunele intentii, printr-un juramant ce ia forma unei competitii, pe care Amaterasu o accepta. Din sabia fratelui sau aceasta creeaza trei zeitati feminine, iar Susano-wo creeaza cinci zeitati masculine din bijuteriile magatama (margele cu forma curbata) pe care Amaterasu le purta. Zeul ia victoria asupra, dar zeita ii spune ca zeitatile masculine s-au nascut din bijuteriile sale, asa ca propune sa se considere egalitate.

Susano-wo, de bucurie sau de furie, comite o serie de acte impardonabile si incalca mai multe tabuuri. Cel mai cumplit dintre acestea este acela in care Susano-wo face o gaura in acoperisul salii in care zeita tesea impreuna cu insotitoarele sale si arunca prin aceasta un cadavru de cal, pe care l-a jupuit de viu. Una din insotitoare se sperie atat de tare, incat se loveste cu o suveica si moare.

Amaterasu, din cauza dezgustului si al fricii, se inchide intr-o pestera (Ame-no-Iwato). Astfel, soarele dispare si toata lumea este acoperita de intuneric si calamitati.

 

luni, 7 martie 2011

Mitologie Japoneza: Ninigi-no-Mikoto, descendentul divin

Do you know the exact place where the Heavenly Descendant the God Ninigi-no Mikoto descended at the order of the Godess of Sun Amaterasu Oomikami from Takamagahara Field ( Heavenly Hill Field ) in Heaven ? 
Ninigi-no Mikoto descended on top of the Holy Mt. Takachiho-no-Mine. If you can not believe such a fantastic story inspite of the holy and majestic look of the Holy Mountain, look at the three teethed spear " Ama-no-Sakahoko - Heavenly Upside Down Spear " staked on top of the Mt. Takachiho-no-mine. It is not a devil's pitchfork.

 By whom it was staked ?  Presumably by God Ninigi-no Mikoto ! There have been much speculation and opinion as to why the mysterious Heavenly Lance is staked upside down on the top of Mt.Takachiho-no-mine.

  This mysterious Heavenly Lance has been the cause of much speculation and opinion as to why it was staked upside down in the top of the mountain Takachiho-no-Mine.

  It is believed that the weapon staked upside down points at the route to go back to Heaven. Some people say, however, that it expresses the protest of the gods on Earth against the gods in Heaven. There is another fantastic opinion that god Ninigi-no-mikoto dropped the weapon down to see whether the the spot is safe or not to descend on. This opinion, however, disregards why the lance is staked upside down.

  This is a dangerous place to descend upon from Heaven. The Kirishima Mountain Range has 23 volcanoes, 15 craters and 10 caldera lakes.

  The lance " Amano Sakahoko " is rusted. It belongs to the gods and not human beings. The preservation treatment is up to the gods. It is not a cultural heritage of our human government.

  At the end of the Edo Period, on the second year of Keio, in 1866, Sakamoto Ryoma made the first honey moon trip in Japan to Satsuma. He climbed Mr.Takachiho-no-mine  with his wife Oryô and saw the Holy Hoko with his own eyes and touched it. He sent a humorous letter to his sister Otome writing about the details of the honey moon trip with some illustrations.

    The Japanese Mythology is not a science nor the verificable history. The ancient chronicles like " Kojiki " and " Nihon Shoki " are full of fantastic and mysterios stories. They are the best detective novels ever published in Japan.

    You can enjoy yorself wandering among the gods only by using imagination and symparhizing with poor and miserable gods and also glorious gods. Use your imagination and have your fantastic theories.

Mitologie Japoneza: Susano-o no Mikoto

According to the ancient religion of Shinto, Susano-O no Mikoto, the Brave-Swift-Impetuous-Male, is the god of the storms and of the sea. He is a  Kami with a highly volatile temper, who is very often impulsive, but yet he also has a kind and generous side.

In the religion of Shinto, Kami may have multifaceted personalities. Susano-O  is a prime example. The Kami's four spirits or "tama" cause him to behave in many different ways.

Susano-O's Ara-mi-tama (Rough Spirit) is very evident in the story of  his birth and in his dealings with his sister,
Amaterasu Omikami. Both Susano-O and Amaterasu are the offspring of the creators of the earth, Izanagi and Izanami.

Susano-O came into being as Izanagi, the Male Who Invites, was purifying  himself by cleansing away the impurities that he had acquired in the process of  attempting to reclaim Izanami, the Female Who Invites, from the underworld.  Susano-O was born as his father was washing his August nose.

As soon as Susano-O came into existence, he immediately began wailing and  lamenting for his mother. This wailing and lamenting already expressed the  Kami's stormy character. His father tried to calm him, but his wails eventually  became too much for everyone around to bear, so he was banished to the  netherworld.

Susano-O decided that before he left on his journey to the underworld, he  wanted to wish his sister Amaterasu farewell. However, his coming shook the  ground and made so much noise that Amaterasu thought that danger was coming to  her and she began preparing for it. When she saw that it was her brother that  had caused all the commotion, she asked him for a sign of friendship, since she  did not really believe that he was coming to see her in peace. After discussing  the matter with each other, they decided to create more gods together in order  to show their goodwill. Amaterasu chewed up her brother's sword, and spat out  the pieces. From these pieces, three goddesses were created. Susano-O then  chewed up the necklace which Amaterasu had been wearing, and created five gods.  (Among the latter was Masa-ya-a-Katsu Kachi Hayabi-Ama no Oshi-ho-Mimi no Mikoto  (Truly-I-Conquer-Swiftness-Heaven-of-Great-August-Person), who eventually became  the father of Ninigi no Mikoto, the founder of the imperial line in Japan.)

It is said that at this point, Susano-O got so excited over his  accomplishment that he lost all control. He completely destroyed all of the rice  fields and irrigation ditches of heaven, and defiled one of Amaterasu's temples  with his excrement. He then threw a flayed horse into a house belonging to  Amaterasu where some women were weaving. (In one version of this story, one of  the women was so distraught that she accidentally killed herself with her  shuttle.) Amaterasu became very afraid when she saw all of her brother's  reckless actions. She decided to hide herself in a cave and block it with a  large rock. This action on her part plunged all of the heavens and the world  into complete darkness, from which the other Kami only recovered by dint of  clever stratagems and a measure of good luck.

Susano-O was punished for all of the mischief he had caused by having his  hair cut off and his fingernails pulled. He was then immediately banished from  heaven.

Susano-O's Nigi-mi-tama (Gentle Spirit) and his Kushi-mi-tama (Comb-Transforming Spirit) appear in the following story, which took place just  after he descended to earth from the heavens. According to this narrative,  Susano-O arrived near the source of the river Hi in Izumo, and noticed some  chopsticks that were floating downstream. He inferred from this that there must  be some people closer to the source of the river, and so he went to investigate.  He discovered an old man and an old woman. Sitting between them was a lovely  young maiden. They were all crying. Susano-O questioned them as to who they  were. The following passage, continuing the story, is taken from the Kojiki (Record of Ancient Matters, c. 712 C.E.):

    The old man replied, "I am the Earth Spirit and my name is  Foot-Stroking Elder. My wife's name is Hand-Stroking Elder. And this, our  daughter's name is Mistress Head Comb."
    The Brave-Swift Impetuous Male asked: "And what is the cause of the  weeping?"
    The old man said: "We had eight daughters once. But there is an  eight-forked serpent that comes each year and eats one. His time has come  round again. That is why we weep."
    The expelled Heaven Spirit asked: "And what is that serpent's form?"
    "The eyes are as red as the winter cherry. It has one body with eight heads  and tails. On that body moss grows, and conifers; the length extends over  eight valleys and eight hills, and if one looks at the belly, it is constantly  bloody and inflamed."
    "This being your daughter, will you give her to me?" asked his Brave-Swift  Impetuous Male Augustness.
    The old man replied: "With reverence; however, I do not know your name."
    "I am the elder brother of the Heaven Shining Spirit [Amaterasu], who am  descended here from heaven."
    "That being so, with reverence, she is yours." (Campbell 471-72).
At this point, Susano-O took the girl, changed her into a close-toothed comb, and put her in his hair for safekeeping. He then asked the old couple to distill a brew of eightfold refined liquor and to build a fence.  In that fence they were to put eight gates, and at each gate there were to be eight platforms, and at each platform there was to be a vat holding some of the refined liquor. When all of this was accomplished, everyone sat back to await the arrival of the Orochi Dragon.
Click here for images of Susano-O battling the Orochi Dragon The great dragon arrived, saw the tempting bait laid out for  him, and began to dip each of its heads into a corresponding vat. Once it had  drunk its fill of the liquor, it became deeply intoxicated. According to most  versions of the story, the dragon fell into a deep sleep, whereupon Susano-O killed it (Nihongi 52-58). Other versions, however, including that of the sato-kagura festival from which the present image was taken, represent  Susano-O and the drunken Orochi dragon as having engaged in a fierce  hand-to-hand combat. (Click on the photo at left to see more.)

After the battle, Susano-O found (some sources say in one of the monster's  tails, others in its belly) a magnificent sword endowed with supernatural  powers,
Kusanagi-no-Tsurugi  (the "Grasscutter"). On obtaining this divine weapon, Susano-O presented it to his sister, Amaterasu, as a gesture of atonement and respect. The sword was later passed on to Amaterasu's royal grandson, Ninigi no Mikoto, the legendary founder of Japan's imperial line. The divine weapon is now enshrined at Atsuta. Some sources say, however, that the original Sword Kusanagi was lost at the famous naval battle of Dan-no-ura in 1186, when the entire fleet of the Taira clan was destroyed by the Minamoto clan. The whole royal family, with all their possessions, perished at sea (see the epic Tale of the Heike). The Minamoto clan, on the other hand, claimed that the lost sword was only a false copy anyway, and that the original was preserved.

In any case, Susano-O built for himself and his new wife a palace in the land  of Izumo. He appointed Foot-Stroking Elder to be his head steward and  immediately proceeded to beget children.

Comment: I believe that the preceding story shows that Susano-O could  sometimes have a kind and loving personality. It also shows that he had the  power of transforming. He was able to transform his bride-to-be, Princess  Kusinada, into a comb and hide her in his hair.

Susano-O is multifaceted. That is probably why I find him to be such a  fascinating character. There are many that might compare his descent to earth  with that of the biblical devil, Satan, but I do not agree. I find that the  stories that show his supposed "rough personality" really reveal him to have  very humanistic qualities. For example, when Susano-O had dealings with his  sister, he treated her as many brothers would treat their younger siblings. He  loved her so much that when he found out he was to leave heaven, he  immediately went to her to make his farewells, but as a typical brother, he  could not help but to tease her. Viewing Susano-O as a teasing, godly, older  brother, what is so odd about throwing a dead horse around, or destroying a  few crops?

It is arguable that Amaterasu's reaction of hiding in the cave represents a  petulant younger sister's irritation at her brother for picking on her. Most  scholars believe, however, that this myth was used to describe the occurrence  of solar eclipses. Amaterasu's entering of the cave would have symbolized the  blocking of the sun's light, and her emergence would represent the sun's  reappearance shortly after her return.

Overall, I find Susano-O to be a kind and giving god.

Another  tale that shows his caring nature involves repaying kindness that he received  from a very poor man. In return for his kindness, Susano-O told him how to  prevent his home from ever being plundered by the Plague God. The method was  simple: The man was to hang a plaited straw rope across the entrance of his  house. That is how the custom of preventing spreads of epidemics by hanging  straw ropes (shimenawa) along roads came to be tradition.

Further evidence illustrating Susano-O's general good nature involves one of  his sons,
O-Kuni Nushi, and O-Kuni-Nushi's half-sister, Suseri-hime. O-Kuni-Nushi wanted to marry Suseri-hime. Susano-O said he would consent to this only if O-Kuni Nushi  could show himself to be worthy. He needed to pass various ordeals in order to  prove himself. His father first put him into a room full of snakes where he was  to sleep that night. His sister, Suseri-hime had given him a magic scarf that kept him safe. He was then put through a similar ordeal with wasps and hornets. Suseri-hime gave him a scarf to protect himself in this instance also. He was  then asked by his father to retrieve a certain object from a field. When he had  gone quite a distance into the field, his father set it on fire. However, since O-Kuni-Nushi was a friend to the animals, a field mouse showed him an underground room where he could hide until the fire subsided.

After these numerous ordeals, he had finally won his father's trust. When his  father fell asleep,
O-Kuni-Nushi tied Susano-O's hair to the rafters in Susano-O's home. He then grabbed his father's sword, bow and arrows, and his  koto (a type of stringed musical instrument). O-Kuni-Nushi fled with  Suseri-hime. When Susano-O awoke, he was unable to chase them immediately  because his hair was tied to the beams of his house. After much tugging and  pulling, he tore the beams down and went after them. He was able to follow them  because of the sounds issuing from his koto. When he came within earshot of the  pair, instead of being angry, he was impressed by their cunning, and not only  allowed the marriage, but permitted them to keep the treasures they had stolen.  He also gave O-Kuni-Nushi the right to rule the province.

Comment: The ordeals that Susano-O put
O-Kuni-Nushi through in the  above story may sound harsh, but I believe that the storm god realized that  his daughter, Suseri-hime had magical scarves that could protect O-Kuni-Nushi.  Susano-O gave O-Kuni-Nushi these tests knowing that if Suseri-hime really  cared for him, she would protect him with her magic scarves. Also, Susano-O  must have been aware that his son was a friend to the animals. Therefore, he  would have known that O-Kuni-Nushi was really in no danger in the field that  he lit on fire. Basically, he gave his son tests that he knew he could not  fail. Also, he allowed his children's marriage, and did not punish them for  taking some of his prized treasures. In fact, he rewarded them! These do not  sound like the acts of a god that is mean-spirited or malicious.
It is important for Western readers not to  misunderstand this Kami. I did not find anything in the stories I read  concerning Susano-O that showed him to be essentially bad. On the contrary, he  is recognized as a courageous deity who helps in the struggle against evil  (such as conquering the Orochi Dragon) and who graciously subordinates himself  to the supreme Kami of heaven. This is why he is worshipped together with his son, O-Kuni-Nushi, at the Izumo Shrine (see above photo; click on picture for another photo). As far as I am concerned, Susano-O is one of the most personable and fascinating of the Shinto gods. He does have a temper, and he can be impetuous, but he always means well.
Sources
  • Campbell, Joseph, The Masks of God: Oriental Mythology. New York:  Viking Penguin, 1962.
  • Guirand, Felix, Ed. New Larousse Encyclopedia of Mythology. Prometheus  Press, 1972.
  • Malm, William P.; Brown , Sidney D.; and Enrico, Eugene. Shinto Festival  Music [Videorecording]. Norman, Okla. : University of Oklahoma, Center for  Music Televison, c1993.
  • Nihongi (Chronicles of Japan from the Earliest Times to A.D. 697). Translated by W.G. Aston. London: George Allen & Unwin, 1956.
  • Tsunoda, Ryusaku; de Bary, William Theodore; and Keene, Donald, Eds. Sources of Japanese Tradition. New York: Columbia University Press, 1958.
Sursa: http://www.onmarkproductions.com/html/susano-o-no-mikoto.html

Japonia - scurta prezentare turistica

Japonia sau Tara Soarelui Rasare, in japoneza Nipponkoku e o tara situata in Asia de Est, numele acesteia insemnand Originea Soarelui. Este situata pe un lant de insule aflate intre Oceanul Pacific si Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreana.
Potrivit unei legende, Japonia a fost creata de catre zei. Acestia au infipt o sabie in ocean iar la scoaterea ei s-au format patru picaturi ce au devenit insulele principale iar in jurul lor o multime de insule mici, peste 5000 la numar.
Cele patru insule importante ce incorporeaza aproape in totalitate teritoriul Japoniei sunt:Honsu, Hokkaido, Kyushu si Shikoku.

Japonia este o imbinare intre Occident si Orient, fiind un impresionant producator de masini, computere si in acelasi timp tinutul geishelor, a bonsailor sau a ceremonialului ceaiului iar orasele sale au adoptat multe elemente vestice si in acelasi timp si-au pastrat putin din misterul civilizatiei stravechi japoneze.
Aula Marelui Buddha, se afla in Templul Todaiji si reprezinta o statuie gigantica ce il reprezinta pe Buddha ce binecuvanteaza cu mana sa ridicata toti credincioasii ce vin sa il vada si masoara 58 de m lungime si 51 de m latime. Alte atractii ale templului sunt: Pagodele cu cele doua Aule din sec VIII, cartierele generale ale preotilor, un mic muzeu al breslelor chineze si coreene si doua statui din nisele portii de cate 8 m fiecare, cunoscute sub numele de Regii Deva.

Un alt punct de maxima importanta pentru Japonia il reprezinta Portalul Lacului Itsukushima, care vegheaza una din cele mai respectate sanctuare ale tarii. Torii e cel mai renumit portal al Japoniei, construit din lemn rosu si apartine sanctuarului Itsukushima de pe insula Miyajima. Acesta se ridica din apele unui golf iar dincolo de aceasta se afla constructiile sanctuarului, cu ziduri albe si busteni rosii si muntii insului.
Sanctuarul e unul din cele mai venerate locuri din Japonia, iar sacralitatea insulei e ridicata la un grad atat de mare incat nimanui nu i s-a permis sa se nasca sau sa moara aici.
Capitala si cel mai mare oras al tarii este Tokyo, o stralucita metreopola.

Tokyo este cel mai important centru comercial si cultural al tarii, avand peste 400 de institutii de invatamant superior, peste 50 de biblioteci , academia japoneza, 600 de cinematografe si in jur de 2000 de temple. Cea mai impunatoare cladire a orasului este Turnul Televiziunii, cu o inaltime de 334 m, ce ofera o superba panorama asupra orasului. Ce nu trebuie ratat in Tokyo:
Asakusa – cel mai mare district al orasului, situat pe malul raului Sumida. Este renumit pentru numeroasele magazine, cinematografe, viata si cluburi de noapte, precum si centre de recreere.  Centrul istoric al districtului este Templul Sensoij, cel mai vechi templu budist; in Japonia 83% din populatie, sunt de religie budistia. Acest templu a fost construit pentru zeita Kannon, cele mai respectate si iubite zeite, simbol al bunatatii si milei pentru toti cei care sufera. Ansamblul este format din 10 cladiri pe un teritoriu destul de mare, cu trei porti principale fiecare avand propriul simbol. De la poarta principala Kaminarimon (Poarta Tunetului), strada Nakamise duce catre sala templului Sensoij si reprezinta  o mare atractie turistica pentru cei care ajung aici – o varietate de magazine, restaurante si multe suveniruri traditionale japoneze. Anual in Asakusa, in iulie are loc Festivalul Florilor, iar in decembrie au loc targurile de arta.
Ginza – un district si o strada cu acelas nume, un paradis pentru consumatorii magazinelor de lux, celor mai renumite brand-uri, cele mai deosebite restaurante si cele mai moderne cluburi de noapte. Aici veti gasi cele mai scumpe magazine din lume, cu vitrine artistic decorate folosindu-se cele mai recente tehnologii. Ginza este considerat un muzeul progresului economic din Japonia. Sambata si duminica, precum si in timpul festivalurilor, strada este inchisa traficului devenind o mare zona pietonala.
Palatul Imperial – dinastia imperiala Japoneza este cea mai veche dinanstie cunoscuta; potrivit cronicilor primul imparat a urcat pe tron in 660 IHR.  Palatul Imperial, un simbol al culturii japoneze, este situat in inima orasului, fiind inconjurat de un parc cu stanci inalte, protejand intreaga zona de restul Megalopolisului. Daca doriti sa vizitati Palatul, acesta este deschis doar de 2 ori pe an: pe 2 ianuarie (cu ocazia noului an) si pe 23 decembrie (ziua de nastere a imparatului). Palatul dateaza efectiv de la sfarsitul secolului 16, dar ca o mare parte a orasului si acesta a fost practic distrus in timpul celui de-al doilea razboi mondial, iar reconstruirea lui a fost completa abia in 1968. Trebuie mentionat ca Palatul difera foarte mult de palatele regale europene, prin simplitatate si lipsa luxului. Puncte de atractie turistica sunt gradinile deschise publicului din jurul Palatului, si parcul Kitamonaru considerat cel mai fumos loc pentru a te bucura de minunea oferita la inceputul verii de arborii cu flori de cirese, simbol al Japoniei.
Odaiba – este orasul viitorului. Cladirea Fuji Tv este una dintre cele mai representative cladiri din zona, la etajul 25 aflanduse un glob gigantic de observare, din sticla de unde sedeschide o panorama unica de unde poti vedea Tokyo ca din nicio alta parte. Venus Fort – “un oras in oras” special creat pentru femei. De afara nu are deloc atractivitate, pare mai degraba un hangar pentru avioane militare, in interior insa vei descoperi un centru modern de cumparaturi, exclusiv decorat in stil italian: fantani arteziene, strazi pavate, galerii arcuite, totul pentru a te relaxa si a te imagina pentru cateva ore intr-un vechi oras italian al secolului al 18-lea.  In Aqua-City gasiti cele mai mari shopping mall-uri din Japonia, peste 150 de cafenele si restaurante, cinematografe utra-moderne, un loc care nu trebuie ratat ce poate adaposti 3000 de vizitatori simultan. Sega Joypolis – este  paradisul jocurilor virtuale, doar sunteti in Japonia.
Parcul National Shinjuku Gyoen – in Japonia, frumusetea naturii este un lucru sacru si apreciata ca in nicio alta parte a lumii. Tokyo dispune de un numar impresionant de parcuri naturale, peste 7000, cel mai mare dintre ele fiind Shinjuku Gyoen ce ocupa 58,3 ha si are aproximativ 20 de mii de arbori, 1500 dintre ei fiind ciresi. De la mijlocul lunii februarie pana in aprilie, ofera o imagine ineditata, iar in perioada arborilor infloriti este cea mai vizitata zona din Japonia. In luna noembrie turistii vin sa admire crizantemele inflorite, cultivate prin tehnici traditionale.
Turnul Tokyo – dupa razboi guvernul a cautat un monument ce sa simbolizeze renasterea Japoniei ca o super putere mondiala, astfel au decis construirea propriului Turn Eiffel, in inima capitalei. Constructia acestuia a fost finalizata in 1958 si a intrat in cartea recordurilor ca cel mai inalt turn din otel.
Akihabara sau Orasul Electic, ezte zona ideala pentru cumparaturi, aici gasindu-se cele mai avansate produse elecrtice. Vulcanul sfant japonez, Fuji-Yama e format dintr-un con vulcanic cu o inaltime care ajunge la 3376m, reprezentand cel mai inalt punct al acestei tari.
Yokohama, este cel mai mare si important port al tarii, reprezentand poarta maritima a capitalei. Cunoscut si sub numele de Venetia Japoniei sau Manchesterul Orientului, Osaka, e un oras port situat in sudul insulei Honshu, in golful Osaka. Acesta e cunoscut mai degraba pentru arhitectura moderna, industria, zgarie-norii si zonele sale vaste de cumparaturi decat pentru istoria sa.
Acesta are doua centre principale: Kita, centrul de afaceri si Minima cunoscut pentru magazinele, restaurantele sale si pentru divertisment. Castelul Osaka, e una din principalele atractii ale orasului, fiind mai degraba un muzeu in forma in castel, unde localnicii se aduna la sfarsit de saptamana pentru picnic.
Unul din cele mai vechi altare Shinto din Japonia este Altarul Sumiyoshi Tanish, ce dateaza de 1800 de ani, arhitectura sa traditionala fiind neosbinuita pentru altarele japoneze.
Alte atractii turistice ale oarsului sunt: Muzeul in aer liber Vechile Ferme, Acvariul Kaiyukan, Teatrul National Bunraku si Sky Building.

     Osaka este un oraş din Japonia, centrul administrativ al prefecturii Osaka. Este situat la gura râului Yodo (sau Yodogawa), pe malul golfului Osaka, în regiunea Kansai a insulei Honshu. Cu o populaţie de 2.636.257 locuitori (ian. 2007) şi o suprafaţă de 222 km², Osaka este al doilea mare oraş din Japonia, după Tokyo. Este inima zonei metropolitane Osaka-Kobe-Kyoto, care are o populaţie de 18.644.000 locuitori. Osaka, oras-port cunoscut si sub numele de “Venezia Japoniei” sau “Manchester-ul Orientului” , este situat în sudul insulei Honshu, în golful Osaka, pe malul râului Yodo, este capitala districtului Osaka. este o metropolă industrială specializată în industria textila (bumbac), industria feroasă, ind. constructiilor de masini, echipament electronic si ciment. Aici sunt cele mai renumite târguri internationale pentru produsele industriei usoare asiatice.  Osaka este un oras dezvoltat si din punct de vedere al turismului pe latura culturală, în special, astfel, cele mai inportante puncte turistice sunt templele: Tammangu-secolul x, Shitennoji-secolul 6 si Temmangu, oras cu izvoare termale, în apropiere de Osaka.
Hiroshima e situata in sud-vestul insulei Honshu, fiind capitala districtului cu acelasi nume. In fiecare an in 6 august, sute de mii de oameni participa la manifestari in Parcul Memorial al Pacii, construit in locul unde a explodat bomba. Japonezii au numit Hiroshima ca fiind Altarul international al pacii.
      Kyoto are un dialect aparte (Kyo Kotoba), cu o istorie lungă, reflectată în rafinata cultură a acestui oraş, capitală a Japoniei pentru mai mult de o mie de ani (794-1868). Astfel, sunetul unor cuvinte folosite de locuitorii Kyoto-ului de azi au o muzicalitate aparte faţă de japoneza standard, fapt datorat atât poziţiei geografice a oraşului, noilor influenţe din lumea contemporană, cât şi relaţiei dintre oameni şi limba japoneză. Unele expresii folosite în dialectul din Kyoto nu pot fi intelese doar prin simpla citire a caracterelor, fie ele kanji sau kana. Kyoto, oras situat in sudul insulei Honshu, capitala regiunii urbane Kyoto, lângă Osaka, este faimos pentru mestesugurile cu fire de mătase, bronz, portelan, chimicale, echipament electronic. Kyoto este cunoscut si pentru splendidele festivale anuale si pentru superbele grădini. Tot în această zonă se află si castelul Nijo, palatul imperial Kyoto, morminte foarte vechi, universitatea Kyoto (1897) si numeroase muzee. Kyoto servea ca o capitată imperială a Japoniei, aproape continuu, între 794-1868, când sediul administrativ a fost mutat la Tokio. O importată culturală ar fi ruinele din urma bombardamentelor din cel de-II-lea război mondial.
     Chiba, capitala regiunii Chiba, este amplasată în sud-estul insulei Honshu si totodată în extremitatea de nord-est a golfului Tokyo. Chiba este un important nod feroviar care leagă Tokyo de peninsula Boso. Coasta de nord a golfului Tokyo dintre Urayasu si Kisarazu s-a transformat într-o zonă industrială în ceea ce priveste petrochimia, constructiile navale, ind. siderurgică numită Keiyo (Tokyo-Chiba). Templul Chiba este cel mai vechi obiectiv turistic al orasului fondat în 709.
     Fukuoka, este capitală a regiunii cu acelasi nume, situată în nord-vestul insulei Kiushu din golful Hakata. orasul, împărtit de râul Naka, include Fukuoka, pe latura vestică, un oras-cetate al familiilor de baroni feudali datând din 1601 si Hakata, pe latura estică, un spatiu comercial a cărei importantă în sec. al-XVII-lea, era poarta Japoneză spre China. Orasul este cel mai apropiat mare port al Japoniei de continentul Asiatic. De-a lungul golfului Hakata se află rămăsitele zidului de apărare de 3 metri, construit în secolul al-XVIII-lea pentru a proteja orasul de invaziile armatelor mongole. Tot în oras, ca obictive turistice pot fi enumerate: Universitatea Kiushu (1911) si Universitatea Fukuoka, datând din anul 1934.

(sursa: http://turismblog.ro/japonia/.html)

Pe urmele calugarilor budisti

In privinta religiei, la modul general, japonezii sant tipi foarte toleranti, isi iau ce le trebuie din cele doua religii ale lor. Una este cea Shintoista care este religia traditionala, cu nenumarate divinitati: plante si animale , eroi care au trait candva sau imaginari, elemente naturale (munti, mare, cascade, etc). In Shinto nu exista o filosofie, nu exista pedeapsa de apoi, nu exista "spaima" iadului, nu au un cod moral cum ar fi Biblia sau Tora sau Coran.In temlele Shinto te rogi pentru viata de familie,pentru servici,pentru viata de zi cu zi. Budismul le-a promis viata dupa moarte si urcarea la cer, in rai, cu conditia sa fie buni si cuminti , daca nu... vai de ei caci ajung in iad. Budismul a fost destul de repede adoptat insa, ajustat pe masura japoneza prin preluare de elemente Shinto. Budismul asuma antrenament fizic si mental pentru calugari si preoti incluzand urcari pe munti de o dificultate deosebita.Fiind la Universitatea din Toyama (de unde muntii Tateyama se vad in splendoarea lor si pe care i-am urcat, la un moment dat,pe un traseu foarte frumos pina la cascada cea mai inalta a Japonie (370m., Shiomiyotake= murmurul rugaciunii lui Buda)
mi s-a povestit cum calugarii budisti au folosit Tateyama ca sa exemplifice raiul si iadul ultimul cu niste pedepse ingrozitoare. Ritul shintoist care are ca baza "PURIFICAREA (prin cele 4 elemente "purificatoare": apa, sarea, focul si sake) este folosit mai ales la manifestatii "vesele" cum ar fi nasterea, casatoria, constructia unei case, unui pod, unei fabrici, masina noua, etc. Si pentru ca Shintoismul nu are un cod de principii morale cum ar fi Biblia, Tora sau Koran, deci nu are o filozofie si nici nu promite viata dupa moarte, marea majoritate a japonezilor a adoptat religia budista care are o filozofie si mai include si promisiunea cu "viata de apoi"
Mortii sant respectati in cel mai inalt grad si acest lucru se vede in mod deosebit la inmormantare. Daca la nunta participa numai "rudele de sange" si prietenii, la funeralii vin si sotiile/sotii "rudelor de sange". Toti sant imbracati impecabil in negru, imbracaminte care trebuie sa denote inalta clasa, ceeace ar implica si bani multi, chiar daca cei ce o poarta sant oameni simpli, salariati sau pensionari. Fiecare japoneza are perlele ei primite de la soacra, putin timp inainte de a se marita. Perlele pot fi marca "Mikimoto"(jasp), Marjorica (spaniole?) sau falsuri chinezesti, fiecare dupa punga, numai perle sa fie caci tin de "tinuta obligatorie". "Perlele Japoneze" sunt de cultura si se foloseste o inventie japoneza. Se introduc niste margele rotunde in corpul scoicilor producatoare perlelor dupa care se pun scoicile la loc in mare unde sant tinute ceva timp. Scoicile "producatoare de perle" imbraca corpul strain (in cazul de fata margea de marimea dorita) intr-un strat de sidef, iar produsul este o PERLA JAPONEZA care este de fapt semiartificiala.
La funeralii este interzis sa se poarte bijuterii din aur, culoarea aurului simbolizand rosu, deci viata, ceeace ar fi dispret pentru decedat. Inainte de ceremonie participantii ofera o suma de bani pusa decent intr-un plic cu simboluri speciale pentru deces. Dupa ce se da plicul, "donatorul" primeste o punga cu un cadou (ceai japonez si alge pentru gust la supa/mancare) Este de folos forma asta de "ajutorare" pentru ca o inmormantare in Japonia atinge sume abominabile .La funeraliile japoneze nu se plange, nu se vaita, familia isi poarta durerea cu demnitate, sa nu indispuna si pe altii.La intrarea in sala te intampina rudele cele mai apropiate, copii cu soti/sotii, nepotii. Fundalul sonor inainte de ceremonie poate fi si muzica moderna decenta, extrem de spiritualizata . Serviciul religios este scurt dar impresionant. Jumatate de timp 4 preotii budisti( imbracati sobru, cel cu functie cea mai mare are imbracamintea cusuta cu fir de aur) , cititesc/ canta sutre (rugaciuni budiste) dupa care toata adunarea , extrem de disciplinat se duce in fata catafalcului asezat intr-o mare de flori, intr-un splendid aranjament incluzand si elemente religioase budiste (printre altele nelipsita floare de lotus, lanterne, etc.,) ca sa prezinte ultimul omagiu.Trebuie intai sa te inclini in fata familiei, apoi sa iei cu varful degetor un fel de rumegus mirositor pe care sa il presari peste un foc mocnit, sa te inclini si sa te intorci la loc. Rugaciunea budista este "cantata" de preoti monoton, dar pe undeva relaxanta, pe undeva te ajuta sa te "detasezi" spiritual Dupa ceremonie se impart iarasi pungi cu "cadouri" (ceva marunt, de mancat, de ex: biscuiti japonezi din pasta de orez pentru ca nu exista obiceiul sa se invite la masa strainii, la sfarsit mananca numai familia in cercul cel mai restrans o mancarea budista traditionala, fara carne). Dupa ce se termina totul este scos catafalcul. Inaintea catafalcului vin rude -barbati de prim grad- purtand o poza inramata a defunctului, dupa care catafalcul in alb pus pe un carut, apoi restul familiei.
Catafalcul se pune in masina mortuara, dupa care se duce la crematoriu urmata fiind de masini cu rudele cele mai apropiate. Inainte de a porni masina la drum se claxoneaza indelung si toata adunarea se inclina intr-o ultima expresie de respect adresata mortului.
In Japonia toti decedatii se incinereaza, un obicei foarte extins in Asia in
primul rand datorita traditiilor religioase budiste. Focul este ceva purificator.

Un vis implinit in Tara Soarelui Rasare

Ca de fiecare data cind mi se implineste un vis de a face o calatorie, undeva pe glob, spun ca si acum:"cineva acolo sus ma iubeste" De data asta calatoria a fost in tara cu cele mai multe nume extrem de semnificative: Tara Soarelui rasare,Tara celor o mie de insule, Tara ciresului salbatic,Tara vulcanilor ,Tara care traieste cu un secol inainte si cu zece inapoi si mai pe scurt, Japonia.
Dupa o calatorie lunga dar placuta,cu un Boeing 747-400 Bucuresti-Amsterdam-Osaka , am aterizat pe aeroportul KANSAI INTERNATIONAL ,unul dintre cele mai mari din lume ,amplasat in mijlocul oceanului Pacific si de unde instalata confortabil intr-un fotoliu mov, dintr-un tren elegant ultrarapid ,de culoare mov si de forma aerodinamica,intrebata delicat din 5 in 5 minute de o superba stewardesa in kimono daca doresc ceva de baut, am traversat ,pe sub ocean,o distanta apreciabila dintre aeroport si metropola Osaka.Timp de o luna s-au adunat enorm de multe impresii asa ca le voi grupa sun forma unui "Jurnal de calatorie".Inainte de a-mi incepe calatoriile citesc pentru a ma documenta carti,reviste,articole scrise de alti calatori inaintea mea asa ca ma bazez intotdeauna pe un ""bagaj"" de ïnformatii consistent.
Prima zi de plimbare prin Osaka.Ajunsa in dreptul unei librarii am intrat.
Placerea simtita in librarie a fost enorma, caci am dat de carti in limbile
engleza, franceza , germana . Mi-am cumparat un ghid "Visitez le
Japon" in franceza. Si ce am observat? Fiecare din cele trei natii
considera Japonia ca fiind interesanta din diferite puncte de vedere. Un
ex: date despre vulcanul Fuji. In ghidul francez sant cam distanti de acest subiect
in schimb au multa fantezie, mai putin sistematic si ai nevoie de multa
imagitatie ca sa te poti descurca folosind ghidul lor. In cel german apare o fotografie cu Fuji (dar nu pe coperta) ca"simbol al Japoniei" (este doar un FACT si germanii tin cont de asta),insa se atrage atentia ca in cazul unei ascensiuni pe Fuji sant mari sanse
de o deziluzie caci este prea multa lume si prea mult gunoi (deci sant si
critici). In ghidurile scrise in engleza (mai ales de americani) este mult
entuziasm si mare euforie cu vulcanul Fuji care apare obligatoriu pe coperta. Trebuie sa recunosc ca am folosit multe informatii din ghidul englez care
este si mai voluminos. Fapt ca in librarie "am fost in al noualea cer" l-am simtit in final……….la plata.Scump,foarte scump.
Am citit,am conspectat, am retinut:deci pot pleca "la drum" pentru documentare la fata locului. Incerc sa-mi adun impresii si sa inteleg "locuinta japoneza"
Suntem ,eu si prietena mea Marina Schimizu intr-o excursie la Kanazawa (coasta de vest a Japoniei) Colindam prin Cartierul Samurailor.Cuvintele ,spuse sau scrise acum, nu pot cuprinde maretia si faima nici a cartierului, nici a celor care au trait aici. Ochii si sufletul meu de europeanca "se incarca" de minunatiile orasului.
Istorie si faima, architectura veche si super moderna,traditie berechet. Totul compact, nimic nu distrage atentia sau perturba "atmosfera" de "Tera machi" -cartier de samurai cu case austere si gradini aristocratice ascunse in spatele unor ziduri de pamint care resping orice privire curioasa.
:Sunt emotionata de ce vad.Stradute mici,inguste, pietruite,cu case de lemn minuscule,imbracate in verdeata,inconjurate de ziduri inalte ce le izoleaza de restul lumii,incarcate de istoria fascinanta a Samurailor (foto). Samuraii – ostasi,vasali ai unui senior.Un samurai purta intotdeauna:o sabie mare (daito)(pentru lupta) si o arma de onoare (o sabie mica- wakizasi). Caracterizarea unui samurai :cinstit, loial,viteaz. Daca vreodata era acuzat pe nedrept de nesinceritate, sau era condamnat de lege, se sinucidea facindu-si harakiri (seppuku) . In cazut acestui act de "seppuku" exista un adevarat ceremonial ,ritual.
Codul "de onoare al samuraiului era:viata nu are pret. Onoarea este mai presus de viata"
"Cartierul gheiselor" (de fapt ,in Kanazawa, sint doua: unul la est si altul la west ca sa nu se oboseasca samuraii cu drumuri prea lungi!) si care "de ochii lumii" (sic!) se numeste "Cartierul ceainariilor". Cladirile, prin grilajul des de
scindurele verticale de la fatada, ascund privirii intimitatea localului (foto)
Sus, prin ferestrele deschise se vad clar camere marunte, nu mai mari de
3-4 tatami pentru "after tee" activitati. In Kanazawa (ca de altfel in toata Japonia) arhitectura moderna reuseste sa imbine modernul cu traditionalul. Materialul de constructie predominant ( stilul traditional) pentru temple,palate,poduri,case este lemnul. Caracteristicile de baza ale acestuia: se poate adapta reliefului (predomnant muntos),climei (umiditate foarte mare ), are greutate usoara,se prelucreaza usor,elementele arhitecturale pot fi imbinate usor si doar din lemn pot fi realizate stresinile curbate ale acoperisurilor sau minunatele Jinja (foto) . Doar o casa din lemn (sau bambus),construita de o simplitate tipic japoneza, iti poate oferi "o anume siguranta" in caz de cutremur (reteta clasica japoneza). Alaturi de lemn ,in constructia locuintei japoneze ,se folosesc hirtia,cartonul. In Japonia umiditatea este foarte mare si ea ataca mobilele,hainele .De aceia casele nu au dulapuri inchise.In casa prietenei mele Marina Shimizu hainele erau puse pe stinghi de bambus ,la vedere, pentru a fi aerisite non stop. Cartiere intregi,sate intregi sunt construite numai din case de lemn.(foto) Daca gindesti europeneste,vezi un mare pericol fata de foc al acestor case.Dar japonezul are de ales :focul sau cutremurele.De foc te poti pazi dar de cutremur nu asa ca lemnul va fi in continuare folosit la constructia caselor.
Casele traditionale nu au decit parter sau minim un etaj.Intotdeauna in fata casei au gradinite cu flori . Daca casuta este intr-un oras, inghesuita intr-un spatiu strimt,atunci japonezul vopseste trotuarul din fata casei, in verde (pentru senzatia de iarba) si in vase sau ghivece mici planteaza bonzai,flori ,le aseaza in diverse pozitii si in acest fel are senzatia de gradina adevarata. .Exteriorul casei este dominat de ferestre din sticla.In schimb in interior peretii (fusuma) sunt constituiti din hirtie alba,translucida ce pot glisa (foto) Acestia se deschid si inchid dupa necesitati,in asa fel incit suprafata interioara a casei poate arata intr-un fel in timpul zilei si intr-alt fel seara (o camera se poate transforma in mai multe de dimensiuni mici) In general casele japoneze sunt sobre,austere,curate si ordonate .In mare, au sufragerie (unde televizorul domina incaperea iar postul preferat (ce emite non stop timp de 24 ore ) este cel de METEO;o bucatarie bazata pe aparate electrice si nu flacara deschisa;unul sau doua dormitoare (depinde de numarul membrilor familiei).Fara mobila (sau foarte putina ),vase cu flori tip ikebana,citeodata paravane cu desene din natura tesute pe matase naturala, si neaparat pe o latura a camerei este un loc sacru al fiecarei case :Tokonoma (prietena mea Marina Shimizu avea in acest loc sacru minunate icoane ortodoxe aduse din Romania )
Lucrul cel mai interesant dintr-o casa japoneza mi s-a parut a fi podeaua acoperita cu acele rogojini dreptunghiulare , din paie de orez tatami (dimensiuni fixe 180×90).Aceste tatami au un rol foarte important in viata japonezilor.Se considera ca un tatami reprezinta spatiul suficient unei persoane de a se odihni la orizontala pe podea .Pentru ca impozitele pe suprafata locuibila sunt foarte mari si se masoara in numarul de tatami existente in fiecare casa ,o familie incearca sa nu aiba prea multe tatami (deci se vor inghesui cit pot de mult)
Dormitul in casele japoneze reprezinta iar o curiozitate pentru noi europenii:japonezii dorm pe o saltea de bumbac (futon) asternuta pe tatami direct, deasupra cearceaf ,perne si patura sau pilota. Dormitul direct pe podea in casa japoneza (futonul nu are un loc fix poate fi asezat in orice punct din casa ) obliga descaltarea la intrarea in casa. Seara cind toti membrii familiei se culca ,casa pare un pat urias.
Unul din locurile cele mai intime ale unei case japoneze este baia .Dimensiunile cazilor sunt tare mici.Inainte de a intra in cada faci dus,te speli bine de tot apoi ,curat intri in cada si te relaxezi.Prietena mea Marina imi poveseste o discutie hazlie avuta cu sotul ei la instalarea lor in casa japoneza (ea europeanca si cam inaltuta):vazind ce micuta este cada lor in lungime si deci incomoda pentru ea ii cere sotului japonez sa-i cumpere o alta cada mai mare,mai lunga.Acesta ii spune ca din pacate nu poate gasi o cada mai lunga doar ceva mai adinca (japonezii fiind "micuti"de inaltime-dar si latime -sunt slabuti- cazile lor erau pe masura)
Intr-o camera separata de baie se afla "celebrul"WC japonez .Prima data am facut "cunostinta"cu el la Universitate.Cind am intrat in camaruta unde acesta era instalat m-am speriat de felul cum arata si ce de butoane avea asa ca am iesit afara crezind ca am gresit incaperea.O colega japoneza mi-a explicat cum sa folosesc acele butoane.Rezultatul: o mare placere sa folosesti acea instalatie. Este o combinatie de wc clasic si bideu (european).Vasul de wc arata clasic dar lateral are un brat lung cu tot felul de butoane linga care erau scrise in japoneza explicatiile de rigoare ,cum sa le folosesti.Avind explicatiile date de colega japoneza am stiut ca: un buton este pentru a incalzi capacul pe care te asezi,altul pentru a schimba invelisul ecologic sterilizat al capacului.altul pentru curge apa,altul pentru ä te spala in partile intime si altul pentru jetul de aer cald de ""dupa". In casa Marinei butoanele erau mai putine dar suficiente.FOTO Japonezi au un cult pentru WC.Sunt doua tipuri:acesta sofisticat si altul "fara vasul clasic, ci doar ö groapa in podea.(persoanele handicapate beneficiaza de alt tip)Le gasesti amplasate fie in magazine,fie in diferite locuri pe strazi,parcuri (in aceste locuri fiind tare frumos amenajate intotdeauna alaturi de flori sau copaci cu flori) Fara bilet de intrare platit.Japonezul considera ca stomacul si nu inima este centrul vital al corpului (de aceia isi face seppuku in stomac nu inima).
Prima noapte de dormit in casa prietenilor mei Marina si Masaaki Schimizu.Dupa o masa copioasa cu fel de fel de preparate in stil japonez a venit ora culcarii.Din doua miscari rapide Marina a ""tras"doi pereti glisanti (stinghii de bambus si hirtie cerata)(Foto),camera a devenit deja ceva intim,pe tatami a pus o saltea (futon),si cu un sac de dormit si o perna ca un rulou am dormit dusa pina dimineata .Deci locuinta japoneza este ceva unic si minunat.

plimbare prin parcul castelului Osaka

Plimbare prin parcul Castelului Osaka (Japonia )

O zi superba de toamna. Azi nu trebuie sa fiu la Universitate asa ca profit sa vizitez minunile orasului Osaka. Ma indrept spre unul dintre cele mai renumite obiective turistice japoneze -Osaka Castle (amestec de castel sobru si fortareata) .Inconjurat de un parc superb, in care privirea (de european) surprinde o varietate incredibila de peisaje tipic japoneze ,aranjate intr-o ordine geometrica perfecta ,incit poti gindi ,fara a gresi, ca in Japonia firul ierbii creste cum vrea japonezul nu cum vrea "acesta". Elementele de baza ale unei gradini japoneze sunt :apa ,insula, vegetatia, cararea,lanterna. In imensitatea parcului,urmind poteci inguste, serpuitoare, intortochiate intilnesti, la tot pasul, gradini japoneze (concepute dupa o tehnica arhitecturala -cunoscuta numai de japonezi- a carei origine pare sa fi fost undeva prin secolul VI si legata de activitatea unor secte de calugari budisti). Fiecare parte constitutiva a gradinii are o estetica specifica, bine determinata: bazinele cu apa de culoarea "cristalelor de stinca" , in care innoata pesti exotici (crapi) colorati multicolor (albi,rosii,combinatii alb-portocaliu, albastrii) aduc nota de naturalete si te duc cu gindul la intinderea nesfirsita a marii ; insule artificiale , poduri si podete arcuite (valoare ornamentala); lanternele ce par a-ti lumina cararile ; temple minuscule (Shrine); copaci de diferite marimi,uneori de dimensiuni atit de impresionante (cedrii, pini, artarul japonez) incit,plimbindu-te printre ei te simti a fi de dimensiunea unei furnici.
Curtea castelului este inconjurata de un zid imens.Din loc in loc, interiorul gradinii este constituit din nisip foarte fin, netezit , pe suprafata caruia sunt dispuse pietre albe de marimi si forme diferite (cu semnificatii filozofice) .In cartea "Pe meridianul Yamato" –autorul Florin Vasiliu scrie despre aceste pietre: "le vezi pe toate de pe o terasa superioara a castelului de unde le poti numara .Trebuie sa fie 15 dar la numaratoare iti ies 14. Ai gresit.Numeri iar -14.Alegi alt loc :numeri- 14.Te muti in citeva locuri si numeri de fiecare data:14.Una iti ramine ascunsa mereu. Incepi sa intelegi ca te afli intr-o gradina filozofica.Reflectez la modul in care poate fi rezolvata problema.Am incercat sa enunt problema in termeni inversati:pe oricare linie dintr-o infinitate care pleaca din fiecare punct al terasei si care poate baleia semicircular suprafata gradinii este obligatoriu ca doua puncte sa ramina permanent suprapuse ,restul de 14 puncte trebuind sa se vada distinct.Solutia o poate da un calculator programat. Interesant ca japonezii au rezolvat problema acum 6 secole fara calculator.Si treaba nu este usoara deloc. Filozofie japoneza: cei care au creat gradina au vrut sa sugereze ideea ca nici trecutul,nici viitorul,nici viata ta sau a altuia,nici binele si raul,nici cunoasterea nu ti se poate dezvalui deodata in intregime, pina la capat ,intotdeauna ramine ceva in afara cimpului tau vizual"
Grija japonezului pentru natura depaseste intelegerea unui european. Fiind in Japonia in luna octombrie,in parcuri si gradini am vazut " ceva " ce m-a uimit: zeci de copaci (de diferite marimi) ce purtau niste "caciulite" puse la inceput de toamna constituite din sfoara rasucita din paie de orez care ancoreaza ramurile pe virful unei proptele de bambus si al caror scop este sa protejeze copacul respectiv de vinturile ,furtunile si zapada grea ce vor veni odata cu iarna. In dragostea lui pentru natura japonezul se fereste sa foloseasca, in aranjarea gradinii, elemente artificiale .In fata casutelor japoneze sunt aranjate gradini mici ,cu iarba sau muschi, flori ,copaci care vor avea neaparat flori (pruni,ciresi) si ochiuri mici de apa cu pestisori colorati. Gradinile traditionale japoneze sunt de doua feluri si apar in orice loc de destindere :parc,templu,gradini de castel. Gradini uscate de piatra (vegetatie foarte putina) si gradini unde vegetatia este abundenta ,culoarea dominanta fiind verdele captat in forma de arbori si arbusti de diferite specii si marimi.Eleganta pe care o observi imediat o da felul cum sunt taiati acestia (tip bonzai) precum si introducerea pietrelor mari,a unui laculet si a nelipsitei lanterne de piatra .Peisajul conceput si construit de gradinar trebuie neaparat sa arate natural.Tipul acesta de gradina include putine flori colorate si numai acelea care sunt specifice unui anumit anotimp,deci infloresc pe rind tocmai ca sa nu fie prea multa culoare :florile de camelie iarna,floarea de prun pentru lunile ianuarie-februarie, floarea de rododendron pentru mai iunie.Ciresul este mai "nou" incepind din perioada Edo se planteaza separat sub forma de alei la margine de drum sau de-alungul apelor curgatoare.
In afara de varietatea mare de plante ,in curtea castelului am vazut numeroase pisicute,"bine facute" blinde (veneau la chemarea mea chiar daca nu -mi intelegeau limba "pasareasca") , cu blanita ingrijita si divers colorata (una dintre ele avea chiar o culoare rosu intens-de invidiat- si aceasta chiar a dorit sa fie luata in brate ) M-am distrat pe seama acestei pisicute spunindu-mi ca este la fel de politicoasa cu turistii ca oricare cetatean japonez.(cind doresti sa faci o poza cu un japonez niciodata nu esti refuzat Interesant pentru mine ,am vazut ca toate aceste pisicute aveau la git un sirag subtire de margele colorate, minuscule insirate pe un fir elastic.Intilnindu-le in locuri diferite,la distante diferite si chiar in localitati diferite era clar ca nu puteau avea acelasi stapin.Am intrebat colegii japonezi care ma insoteau. Mi s-a spus ca in Japonia soarta pisicutelor "maidaneze" intra in grija prefecturilor (dar si a oamenilor iubitori de animale). Pentru a le pastra sanatatea si frumusetea, pentru a fi sub supraveghere , nimeni nu avea voie sa le arunce mincare la intimplare.Aceasta se "serveste " in locuri amenajate special. Meniul este variat: mincare de pisici cu fasole, cu orez, cu peste. Pisicutele sunt imortalizate in stampe ,pe evantaie ,pe vase antice .Mi-ar fi placut sa adopt o pisicuta japoneza "maidaneza" dar asa ceva nu se putea.Le-am imortalizat doar in poze si toata viata ma voi gindi cu drag la ele.

Scurt periplu istoric (3)

Perioada Edo (1603-1868)
În prima parte a secolului al XVII-lea, Șogunatul Tokugawa a bănuit că toți comercianții sau misionarii erau spioni ai puterilor europene. Din această cauză intrarea lor în Japonia a fost controlată cu strictețe din ordinul personal al șogunului. Un marinar englez pe nume William Adams, călătorind pe un vas olandez, a eșuat pe coastele Japoniei în 1600. El a reușit să-l impresioneze pe șogunul Tokugawa Ieyasu, învățându-l arta navigației, astronomie și matematică și a devenit samurai onorific, primind o moșie considerabilă. Când englezii din Compania Indiilor de Est au ajuns aici in în 1616 ei au cerut ajutorul lui Adams ca favorit al șogunului ca să construiască prima fabrică dar și un soi de agenție de comerț. În cele din urmă însă Japonia i-a silit pe toți străinii să plece și a blocat toate relațiile cu lumea exterioară, cu excepția unor relații comerciale restrânse cu negustorii olandezi și chinezi în orașul Nagasaki.
Câteva ciocniri cu Rusia i-au permis șogunului să-și extindă puterea asupra insulei Hokkaidō și a Sahalinului (în 1807) dar politica de excludere a continuat. Izolarea va mai dura circa 200 de ani, până când pe data de 8 iulie 1853, comandantul Matthew Perry al flotei americane cu patru vase de luptă- Mississippi, Plymouth, Saratoga, și Susquehanna - a intrat în golful orașului Edo (Tokio) și și-a afișat puterea de distrugere a tunurilor de pe vase. El a cerut ca Japonia să se deschidă spre a face comerț cu Vestul. Aceste vase au primit numele de 'kurofune („vapoare negre”).
În anul următor la Convenția de la Kanagawa (31 martie 1854), Perry s-a întors cu 7 vapoare și l-a forțat pe șogun să semneze tratatul de pace și neutralitate dintre Japonia și Statele Unite. În doar 5 ani Japonia avea să semneze astfel de tratate și cu celelalte puteri occidentale. (Tratatul Harris cu SUA a fost semnat pe 29 iulie 1858.)

Stările sociale în Japonia Evului Mediu

In societatea Evului Mediu japonez existau două mari categorii de stări sociale: una dominantă și una subordonată celei dintâi. Fiecare dintre aceste categorii aveau ca principiu de organizare internă sistemul piramidei sociale.
Astfel, în cazul stărilor dominante putem recunoaște la baza piramidei luptătorii numiți samuraii. Aceștia erau cei care îi apărau pe ceilalți membri ai stării dominante, adică pe nobil, pe shogun și pe împărat. Este interesant de observat legătura care exista între aceste stări, având în vedere faptul că nu putem vorbi de un nobil fără a-l considera un samurai, sau de un shogun excluzând faptul că acesta este un important nobil feudal. Asupra tuturor domnea, din vârful piramidei, împăratul, reprezentant al cerului și al pământului, o autoritate spirituală niciodată pusă sub semnul întrebării, dar deseori constrânsă a rămâne în afara vieții politice. Țara, condusă teoretic de împărat, era în fapt guvernată de către shogun sau de puternice familii nobiliare, în ambele cazuri prin intermediul samurailor.
Piramida stărilor subordonate era formată din categoria țăranilor, care reprezentau starea productivă a întregii societăți medievale japoneze. Cu toate că se aflau în categoria stărilor subordonate, artizanii și meseriașii ajung să se afirme, prin măiestria artei lor, atât la nivelul stării lor sociale cât și la cel al stărilor dominante. Negustorii și cămătarii erau o categorie socială alcătuită din oameni înstăriți, dar aceștia nu s-au bucurat niciodată de onoruri mai mari decât le oferă apartenența lor la stările subordonate. Apărută mai târziu, starea orășenilor este cea care a reușit să creeze o civilizație urbană, aflată în contrast cu cea rurală. Între cele două piramide, la cel mai de jos nivel, se afla starea repudiaților. Aceștia nu pot fi incluși în nici una din cele două „piramide” ale stărilor sociale medievale japoneze, pentru că ei nu erau subordonați unei anumite stări dominante, sau dominate, ci erau la mila societății japoneze în ansamblul ei.
Autoritatea împăratului, chiar și numai formală, era recunoscută de către toate stările sociale, indiferent că aparțineau stărilor dominante sau celor subordonate.

Perioada Meiji (1868-1912)

Interesul navigatorilor occidentali s-a îndreptat cu precădere spre zonele sudice ale globului, spre „Indii”, iar pe liniile de navigație între Pacific, Atlantic și Oceanul Indian străbăteau îndeosebi emisfera sudică. Dar, în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XIX-lea, pe măsura creșterii nevoii de noi piețe de desfacere a diferitelor produse industriale, s-a impus necesitatea formării unor escale suplimentare, deși secundare, în partea de nord a Ecuatorului, în zona Pacificului, deci și în arhipelagul nipon.
După un secol de contact direct cu Europa, început prin naufragiul unor portughezi pe țărmul japonez în anul 1543, Japonia și-a închis porțile în anul 1638, intrând într-o perioadă de izolare aproape totală față de lumea din afară, izolare pe care avea să o mențină timp de mai bine de două sute de ani.
Sub influența ideilor sociale și politice de origine europeană aduse de acești navigatori, mulți tineri nobili și samurai, care nu mai dispuneau de mari avuții, își puneau problema regenerării și progresului țării, prin introducerea reformelor economice. În același timp, pătura tot mai numeroasă și mai înstărită a comercianților, deși discreditată de regim, a ajuns să-i crediteze pe shoguni, pe înalții demnitari și nobili cu sume importante. Dispunând de forță economică și de capital, ei revendică cu o cutezanță mereu sporită poziții noi în stat, și protestează cu tot mai multă îndrăzneală împotriva abuzurilor și confiscărilor; ei solicită transformări politice și sociale.
La rândul său, țărănimea a recurs cu tot mai mare intensitate la revolte, care au subminat serios regimul shogunatului. Tot nemulțumiții invocau numele împăratului ostracizat, apelând la aristocrația de curte (kuge), de asemenea, sărăcită și desconsiderată. Pe acel fond general de dezamăgire și nemulțumire a renăscut, începând cu secolul al XVIII-lea, cultul împăratului și s-a pregătit, astfel, intelectual și ideologic, calea restaurării împăratului în rosturile sale politice de care fusese deposedat.
Încă în anul 1715, în lucrarea „Istoria Marii Japonii”, scrisă la inițiativa nobilimii din ținutul Mito, se insista asupra importanței familiei imperiale. În același scop s-a alăturat și efortul intelectualilor de a diminua influența civilizației chineze și de a revigora vechea religie japoneză, shinto, prin opoziție cu confucianismul și budismul. Omul de cultură japonez Mataori a pus accentul, în câteva din lucrările sale, pe caracterul divin al originii împăratului, iar istoricul Rai Sanyo (1780-1832) și-a propus să stabilească fundamentele istorice ale guvernării directe de către împărat.
Efectul unor contacte și schimburi comerciale tot mai intense cu Europa și S.U.A., deși impuse prin violență, a fost rapid și spectaculos, chiar benefic pe diferite planuri pentru societatea japoneză. Sosirea masivă a negustorilor străini, îndeosebi după anul 1858, a dus la transformarea portului Yokohama într-un însemnat centru comercial, din ale cărui antrepozite cantități mari de mărfuri invadau piața japoneză. Între anii 1859 și 1868 valoarea comerțului exterior japonez a crescut de la numai 2 milioane la 35 milioane dolari. Străinii cumpărau din Japonia mătase, bumbac, hârtie, ceai, uleiuri, cupru etc. și le vindeau japonezilor nave, arme, mașini și diferite obiecte metalice, stofe de lână, țesături din bumbac și cânepă, unelte de pescuit etc.
Preponderența accentuată a importului față de export a cauzat scurgerea aurului în afara granițelor Japoniei. Această pierdere de aur și dezechilibrarea sistemului monetar au provocat o gravă inflație. Totodată, concurența mărfurilor străine a dus și la ruinarea producției manufacturiere și meșteșugărești autohtone. Modificări însemnate s-au produs și în producția agricolă, datorită solicitărilor externe masive de ceai, mătase și a altor produse. Pe de altă parte, s-a constatat apariția, în număr din ce în ce mai mare, a unor întreprinderi industriale în ramurile industriei ușoare, a arsenalelor și șantierelor navale, a unor întreprinderi metalurgice etc., ceea ce a însemnat constituirea și creșterea puterii burgheziei japoneze.
Criza în care se afla regimul shogunatului fiind profundă, adversarii cercurilor conducătoare din Edo au profitat de această situație, prin semnarea unor tratate inegale cu Occidentul (cum ar fi cel de la Kanagawa încheiat în anul 1854) pentru a ataca deschis și decisiv regimul existent, acuzându-l de incapacitatea de rezistență presiunilor străine.
Opozanții l-au abandonat, pe rând, pe shogun, și s-au adunat în jurul împăratului din Kyoto. În acel climat de criză politică s-au intensificat asasinatele cu caracter xenofob, exaltărilor naționaliste căzând victime ruși (1859), francezi și olandezi (1860), britanici (1861).
Ciocnirile dintre adepții restaurării puterii imperiale și cei care susțineau regimul shogunal, sporadice un timp, au luat o întorsătură decisivă începând din martie 1860 când a fost asasinat prim-consilierul shogunului, Ii Naosuke. Caracterul răscoalelor, mișcărilor și acțiunilor din perioada următoare acestui eveniment au purtat o tentă atât antifeudală, cât și una anticolonialistă. În fruntea acestor mișcări de mase se aflau samuraii cu vederi reformiste care au reușit să-și alăture burghezia, țăranii și intelectualii. Lupta armată împotriva shogunului a fost declanșată în provincia Choshu, în anul 1865. Abia în iulie 1866 forțele armate shogunale i-au putut înfrunta pe răsculați, dar au fost înfrânte.
În februarie 1867, împăratul Komei moare, urmându-i la tron fiul său Matsuhito (Meiji), în vârstă de numai 15 ani. Tânărul monarh avea sprijinul forțelor militare ale provinciilor Satsuma și Tosa. Shogunul Tokugawa Yoshinobu (ian. 1867 - nov. 1867) ajunsese, practic, lipsit de orice sprijin armat, fapt pentru care, pe data de 8 noiembrie 1867, a renunțat la funcțiile sale. După abdicare, acesta nu și-a făcut seppuku, așa cum ar fi cerut tradiția, ci a trăit un timp în obscuritate, și mai târziu a fost primit la curtea imperială. Liderul forțelor imperiale, Saigo Takamori, și liderul forțelor shogunale, Katsu Kaishu, s-au întâlnit și au discutat predarea pașnică a puterii.
Cu toate că shogunul acceptă restaurația și își retrage trupele la Osaka, la sfârșitul lui ianuarie 1868, alte forțe Tokugawa încearcă să recucerească Kyoto dar sunt înfrânte de către forțele din provinciile Satsuma, Choshu și Tosa. Războiul Boshin, între anii 1867 și 1868 a dus la desființarea șogunatului. Bătălia finală s-a dat la Toba-Fushimi. Această bătălie practic încheie dominația familiei Tokugawa, cu toate că alte familii Tokugawa din nord rezistă încă mult, iar flota din portul Hokkaido rezistă până în anul 1869.
La 3 ianuarie 1868, Matsuhito a decretat preluarea puterii precum și abolirea regimului shogunatului. Împăratul își va instala curtea și reședința la Edo, pe data de 26 noiembrie 1868, oraș ce primește numele de Tokyo (Capitala de Est). Începe o nouă epocă în istoria Japoniei pe care împăratul Matsuhito, la cererea reformatorilor, a numit-o Meiji („guvernarea luminată”). Această eră s-a dorit a fi, în același timp, un continuum dar și o mare mutație socială și politică în societatea japoneză.
Japonia modernă a cultivat spiritul subordonării totale față de împărat și față de instituțiile de stat, elemente psihologice care în timpul imediat anterior celui de-al doilea război mondial au fost orientate spre formarea mentalității militariste, fanatice. De la restaurația Meiji și până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial împăratul va fi conducătorul guvernului și al armatei.
În epoca Meiji împăratul era divinizat, iar după moartea acestuia în anul 1912, memoria lui a fost înconjurată de venerație. Matsuhito, deși a favorizat mai mult pe conservatori decât pe liberali, a fost și a rămas o personalitate marcantă și totodată un simbol. O trăsătură fundamentală a epocii pe care a ilustrat-o acesta a fost că el a jucat un rol pasiv, lăsând oamenii de stat să acționeze în numele său. Cele trei decenii de guvernare Meiji transformaseră Japonia într-un stat capitalist modern atât datorită propriilor eforturi, cât și împrejurărilor internaționale favorabile: marile puteri europene și Statele Unite fuseseră antrenate în conflicte interne și externe care le-au ținut departe de arhipelagul nipon.
Preocupările conducătorilor regimului Meiji vizau modificarea statutului internațional al Japoniei prin anularea tratatelor inegale care-i fuseseră impuse, întărirea forțelor sale armate terestre și navale, angrenarea țării în competiția marilor puteri pentru stabilirea de zone de influență și piețe de desfacere a produselor industriale și dobândirea unor resurse de materii prime. Pentru toate acestea era necesară o puternică bază militară care a fost sistematic creată.
Japonia a adoptat numeroase instituții apusene în perioada Meiji, printre care un guvern modern, sistemul de legi și organizarea armatei. Aceste reforme au ajutat la transformarea imperiului japonez într-o putere mondială: Japonia a învins China în primul război sino-japonez (1894-1895) și Rusia, în războiul ruso-japonez (1904-1905). Până în 1910, Japonia ajunsese să dețină controlul Coreei, Taiwanului și a jumătății sudice a insulei Sahalin.

Perioada Taishō (1912 - 1926)

Începutul secolului al XX-lea a marcat o scurtă perioadă de democrație Taisho, lăsată în umbră de evoluția politicii de expansiune japoneză. Primul Război Mondial a permis Japoniei, care luptase de partea aliaților victorioși, să își extindă sfera de influență în Asia și posesiunile în Pacific.

Perioada Shōwa (1926 - 1989)

Imperiul japonez acaparase cea mai mare parte din Asia de Est şi Sud-Est în momentul său maxim de expansiune, în 1942
în 1936, Japonia semnează pactul anti-comintern, în acest fel formând împreună cu Germania și Italia alianța Axei. În această perioadă Japonia invadează China, ocupând Manciuria în 1931 și continuându-și expansiunea în China în 1937, pornind al doilea război sino-japonez, care a durat până la sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial. În 1941, după ce President Franklin D. Roosevelt, președintele Statelor Unite, a cerut ca Japonia să-și retragă forțele din China, Japonia a atacat baza navală americană de la Pearl Harbor și coloniile britanice și olandeze din Asia de sud-est, intrând în război cu Statele Unite.
După o îndelungată campanie în Oceanul Pacific, Japonia și-a pierdut câștigurile teritoriale inițiale, și forțele americane s-au apropiat suficient de mult pentru a începe bombardamente strategice asupra Tokyo, Osaka, și a altor mari orașe, precum și bombardamente atomice asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki. Japonezii au acceptat în cele din urmă capitularea necondiționată în fața Aliaților pe 15 august 1945. Tribunalul Militar Internațional pentru Orientul Îndepărtat s-a întrunit pe 3 mai 1946 pentru a judeca Crimele de război japoneze, inclusiv atrocitățile ca Masacrul de la Nanking. Împăratul Hirohito a primit totuși imunitate și și-a păstrat titlul.
Războiul a costat milioane de vieți în Japonia și în alte țări, mai ales în Asia de Est, și a lăsat mare parte din industria și infrastructura țării distruse. Ocupația americană a ținut până în 1952, deși forțele americane încă dețin importante baze militare în Japonia, mai ales în Okinawa. În 1947, Japonia a adoptat o nouă constituție pacifistă, urmărind cooperarea internațională și punând accent pe dreprurile omului și pe practicile democratice.

Perioada Heisei (1989 - prezent)

După ocupație, în cadrul unui program de dezvoltare industrială agresivă și beneficiind de asistență americană, Japonia a cunoscut o creștere spectaculoasă, devenind una din cele mai mari economiii ale lumii. În ciuda unei majore prăbușiri a bursei de valori în 1990, din care țara și-a revenit treptat, Japonia rămâne astăzi o putere economică globală și cere acum un loc permanent în cadrul Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite.