Pe urmele calugarilor budisti

In privinta religiei, la modul general, japonezii sant tipi foarte toleranti, isi iau ce le trebuie din cele doua religii ale lor. Una este cea Shintoista care este religia traditionala, cu nenumarate divinitati: plante si animale , eroi care au trait candva sau imaginari, elemente naturale (munti, mare, cascade, etc). In Shinto nu exista o filosofie, nu exista pedeapsa de apoi, nu exista "spaima" iadului, nu au un cod moral cum ar fi Biblia sau Tora sau Coran.In temlele Shinto te rogi pentru viata de familie,pentru servici,pentru viata de zi cu zi. Budismul le-a promis viata dupa moarte si urcarea la cer, in rai, cu conditia sa fie buni si cuminti , daca nu... vai de ei caci ajung in iad. Budismul a fost destul de repede adoptat insa, ajustat pe masura japoneza prin preluare de elemente Shinto. Budismul asuma antrenament fizic si mental pentru calugari si preoti incluzand urcari pe munti de o dificultate deosebita.Fiind la Universitatea din Toyama (de unde muntii Tateyama se vad in splendoarea lor si pe care i-am urcat, la un moment dat,pe un traseu foarte frumos pina la cascada cea mai inalta a Japonie (370m., Shiomiyotake= murmurul rugaciunii lui Buda)
mi s-a povestit cum calugarii budisti au folosit Tateyama ca sa exemplifice raiul si iadul ultimul cu niste pedepse ingrozitoare. Ritul shintoist care are ca baza "PURIFICAREA (prin cele 4 elemente "purificatoare": apa, sarea, focul si sake) este folosit mai ales la manifestatii "vesele" cum ar fi nasterea, casatoria, constructia unei case, unui pod, unei fabrici, masina noua, etc. Si pentru ca Shintoismul nu are un cod de principii morale cum ar fi Biblia, Tora sau Koran, deci nu are o filozofie si nici nu promite viata dupa moarte, marea majoritate a japonezilor a adoptat religia budista care are o filozofie si mai include si promisiunea cu "viata de apoi"
Mortii sant respectati in cel mai inalt grad si acest lucru se vede in mod deosebit la inmormantare. Daca la nunta participa numai "rudele de sange" si prietenii, la funeralii vin si sotiile/sotii "rudelor de sange". Toti sant imbracati impecabil in negru, imbracaminte care trebuie sa denote inalta clasa, ceeace ar implica si bani multi, chiar daca cei ce o poarta sant oameni simpli, salariati sau pensionari. Fiecare japoneza are perlele ei primite de la soacra, putin timp inainte de a se marita. Perlele pot fi marca "Mikimoto"(jasp), Marjorica (spaniole?) sau falsuri chinezesti, fiecare dupa punga, numai perle sa fie caci tin de "tinuta obligatorie". "Perlele Japoneze" sunt de cultura si se foloseste o inventie japoneza. Se introduc niste margele rotunde in corpul scoicilor producatoare perlelor dupa care se pun scoicile la loc in mare unde sant tinute ceva timp. Scoicile "producatoare de perle" imbraca corpul strain (in cazul de fata margea de marimea dorita) intr-un strat de sidef, iar produsul este o PERLA JAPONEZA care este de fapt semiartificiala.
La funeralii este interzis sa se poarte bijuterii din aur, culoarea aurului simbolizand rosu, deci viata, ceeace ar fi dispret pentru decedat. Inainte de ceremonie participantii ofera o suma de bani pusa decent intr-un plic cu simboluri speciale pentru deces. Dupa ce se da plicul, "donatorul" primeste o punga cu un cadou (ceai japonez si alge pentru gust la supa/mancare) Este de folos forma asta de "ajutorare" pentru ca o inmormantare in Japonia atinge sume abominabile .La funeraliile japoneze nu se plange, nu se vaita, familia isi poarta durerea cu demnitate, sa nu indispuna si pe altii.La intrarea in sala te intampina rudele cele mai apropiate, copii cu soti/sotii, nepotii. Fundalul sonor inainte de ceremonie poate fi si muzica moderna decenta, extrem de spiritualizata . Serviciul religios este scurt dar impresionant. Jumatate de timp 4 preotii budisti( imbracati sobru, cel cu functie cea mai mare are imbracamintea cusuta cu fir de aur) , cititesc/ canta sutre (rugaciuni budiste) dupa care toata adunarea , extrem de disciplinat se duce in fata catafalcului asezat intr-o mare de flori, intr-un splendid aranjament incluzand si elemente religioase budiste (printre altele nelipsita floare de lotus, lanterne, etc.,) ca sa prezinte ultimul omagiu.Trebuie intai sa te inclini in fata familiei, apoi sa iei cu varful degetor un fel de rumegus mirositor pe care sa il presari peste un foc mocnit, sa te inclini si sa te intorci la loc. Rugaciunea budista este "cantata" de preoti monoton, dar pe undeva relaxanta, pe undeva te ajuta sa te "detasezi" spiritual Dupa ceremonie se impart iarasi pungi cu "cadouri" (ceva marunt, de mancat, de ex: biscuiti japonezi din pasta de orez pentru ca nu exista obiceiul sa se invite la masa strainii, la sfarsit mananca numai familia in cercul cel mai restrans o mancarea budista traditionala, fara carne). Dupa ce se termina totul este scos catafalcul. Inaintea catafalcului vin rude -barbati de prim grad- purtand o poza inramata a defunctului, dupa care catafalcul in alb pus pe un carut, apoi restul familiei.
Catafalcul se pune in masina mortuara, dupa care se duce la crematoriu urmata fiind de masini cu rudele cele mai apropiate. Inainte de a porni masina la drum se claxoneaza indelung si toata adunarea se inclina intr-o ultima expresie de respect adresata mortului.
In Japonia toti decedatii se incinereaza, un obicei foarte extins in Asia in
primul rand datorita traditiilor religioase budiste. Focul este ceva purificator.