Un vis implinit in Tara Soarelui Rasare

Ca de fiecare data cind mi se implineste un vis de a face o calatorie, undeva pe glob, spun ca si acum:"cineva acolo sus ma iubeste" De data asta calatoria a fost in tara cu cele mai multe nume extrem de semnificative: Tara Soarelui rasare,Tara celor o mie de insule, Tara ciresului salbatic,Tara vulcanilor ,Tara care traieste cu un secol inainte si cu zece inapoi si mai pe scurt, Japonia.
Dupa o calatorie lunga dar placuta,cu un Boeing 747-400 Bucuresti-Amsterdam-Osaka , am aterizat pe aeroportul KANSAI INTERNATIONAL ,unul dintre cele mai mari din lume ,amplasat in mijlocul oceanului Pacific si de unde instalata confortabil intr-un fotoliu mov, dintr-un tren elegant ultrarapid ,de culoare mov si de forma aerodinamica,intrebata delicat din 5 in 5 minute de o superba stewardesa in kimono daca doresc ceva de baut, am traversat ,pe sub ocean,o distanta apreciabila dintre aeroport si metropola Osaka.Timp de o luna s-au adunat enorm de multe impresii asa ca le voi grupa sun forma unui "Jurnal de calatorie".Inainte de a-mi incepe calatoriile citesc pentru a ma documenta carti,reviste,articole scrise de alti calatori inaintea mea asa ca ma bazez intotdeauna pe un ""bagaj"" de ïnformatii consistent.
Prima zi de plimbare prin Osaka.Ajunsa in dreptul unei librarii am intrat.
Placerea simtita in librarie a fost enorma, caci am dat de carti in limbile
engleza, franceza , germana . Mi-am cumparat un ghid "Visitez le
Japon" in franceza. Si ce am observat? Fiecare din cele trei natii
considera Japonia ca fiind interesanta din diferite puncte de vedere. Un
ex: date despre vulcanul Fuji. In ghidul francez sant cam distanti de acest subiect
in schimb au multa fantezie, mai putin sistematic si ai nevoie de multa
imagitatie ca sa te poti descurca folosind ghidul lor. In cel german apare o fotografie cu Fuji (dar nu pe coperta) ca"simbol al Japoniei" (este doar un FACT si germanii tin cont de asta),insa se atrage atentia ca in cazul unei ascensiuni pe Fuji sant mari sanse
de o deziluzie caci este prea multa lume si prea mult gunoi (deci sant si
critici). In ghidurile scrise in engleza (mai ales de americani) este mult
entuziasm si mare euforie cu vulcanul Fuji care apare obligatoriu pe coperta. Trebuie sa recunosc ca am folosit multe informatii din ghidul englez care
este si mai voluminos. Fapt ca in librarie "am fost in al noualea cer" l-am simtit in final……….la plata.Scump,foarte scump.
Am citit,am conspectat, am retinut:deci pot pleca "la drum" pentru documentare la fata locului. Incerc sa-mi adun impresii si sa inteleg "locuinta japoneza"
Suntem ,eu si prietena mea Marina Schimizu intr-o excursie la Kanazawa (coasta de vest a Japoniei) Colindam prin Cartierul Samurailor.Cuvintele ,spuse sau scrise acum, nu pot cuprinde maretia si faima nici a cartierului, nici a celor care au trait aici. Ochii si sufletul meu de europeanca "se incarca" de minunatiile orasului.
Istorie si faima, architectura veche si super moderna,traditie berechet. Totul compact, nimic nu distrage atentia sau perturba "atmosfera" de "Tera machi" -cartier de samurai cu case austere si gradini aristocratice ascunse in spatele unor ziduri de pamint care resping orice privire curioasa.
:Sunt emotionata de ce vad.Stradute mici,inguste, pietruite,cu case de lemn minuscule,imbracate in verdeata,inconjurate de ziduri inalte ce le izoleaza de restul lumii,incarcate de istoria fascinanta a Samurailor (foto). Samuraii – ostasi,vasali ai unui senior.Un samurai purta intotdeauna:o sabie mare (daito)(pentru lupta) si o arma de onoare (o sabie mica- wakizasi). Caracterizarea unui samurai :cinstit, loial,viteaz. Daca vreodata era acuzat pe nedrept de nesinceritate, sau era condamnat de lege, se sinucidea facindu-si harakiri (seppuku) . In cazut acestui act de "seppuku" exista un adevarat ceremonial ,ritual.
Codul "de onoare al samuraiului era:viata nu are pret. Onoarea este mai presus de viata"
"Cartierul gheiselor" (de fapt ,in Kanazawa, sint doua: unul la est si altul la west ca sa nu se oboseasca samuraii cu drumuri prea lungi!) si care "de ochii lumii" (sic!) se numeste "Cartierul ceainariilor". Cladirile, prin grilajul des de
scindurele verticale de la fatada, ascund privirii intimitatea localului (foto)
Sus, prin ferestrele deschise se vad clar camere marunte, nu mai mari de
3-4 tatami pentru "after tee" activitati. In Kanazawa (ca de altfel in toata Japonia) arhitectura moderna reuseste sa imbine modernul cu traditionalul. Materialul de constructie predominant ( stilul traditional) pentru temple,palate,poduri,case este lemnul. Caracteristicile de baza ale acestuia: se poate adapta reliefului (predomnant muntos),climei (umiditate foarte mare ), are greutate usoara,se prelucreaza usor,elementele arhitecturale pot fi imbinate usor si doar din lemn pot fi realizate stresinile curbate ale acoperisurilor sau minunatele Jinja (foto) . Doar o casa din lemn (sau bambus),construita de o simplitate tipic japoneza, iti poate oferi "o anume siguranta" in caz de cutremur (reteta clasica japoneza). Alaturi de lemn ,in constructia locuintei japoneze ,se folosesc hirtia,cartonul. In Japonia umiditatea este foarte mare si ea ataca mobilele,hainele .De aceia casele nu au dulapuri inchise.In casa prietenei mele Marina Shimizu hainele erau puse pe stinghi de bambus ,la vedere, pentru a fi aerisite non stop. Cartiere intregi,sate intregi sunt construite numai din case de lemn.(foto) Daca gindesti europeneste,vezi un mare pericol fata de foc al acestor case.Dar japonezul are de ales :focul sau cutremurele.De foc te poti pazi dar de cutremur nu asa ca lemnul va fi in continuare folosit la constructia caselor.
Casele traditionale nu au decit parter sau minim un etaj.Intotdeauna in fata casei au gradinite cu flori . Daca casuta este intr-un oras, inghesuita intr-un spatiu strimt,atunci japonezul vopseste trotuarul din fata casei, in verde (pentru senzatia de iarba) si in vase sau ghivece mici planteaza bonzai,flori ,le aseaza in diverse pozitii si in acest fel are senzatia de gradina adevarata. .Exteriorul casei este dominat de ferestre din sticla.In schimb in interior peretii (fusuma) sunt constituiti din hirtie alba,translucida ce pot glisa (foto) Acestia se deschid si inchid dupa necesitati,in asa fel incit suprafata interioara a casei poate arata intr-un fel in timpul zilei si intr-alt fel seara (o camera se poate transforma in mai multe de dimensiuni mici) In general casele japoneze sunt sobre,austere,curate si ordonate .In mare, au sufragerie (unde televizorul domina incaperea iar postul preferat (ce emite non stop timp de 24 ore ) este cel de METEO;o bucatarie bazata pe aparate electrice si nu flacara deschisa;unul sau doua dormitoare (depinde de numarul membrilor familiei).Fara mobila (sau foarte putina ),vase cu flori tip ikebana,citeodata paravane cu desene din natura tesute pe matase naturala, si neaparat pe o latura a camerei este un loc sacru al fiecarei case :Tokonoma (prietena mea Marina Shimizu avea in acest loc sacru minunate icoane ortodoxe aduse din Romania )
Lucrul cel mai interesant dintr-o casa japoneza mi s-a parut a fi podeaua acoperita cu acele rogojini dreptunghiulare , din paie de orez tatami (dimensiuni fixe 180×90).Aceste tatami au un rol foarte important in viata japonezilor.Se considera ca un tatami reprezinta spatiul suficient unei persoane de a se odihni la orizontala pe podea .Pentru ca impozitele pe suprafata locuibila sunt foarte mari si se masoara in numarul de tatami existente in fiecare casa ,o familie incearca sa nu aiba prea multe tatami (deci se vor inghesui cit pot de mult)
Dormitul in casele japoneze reprezinta iar o curiozitate pentru noi europenii:japonezii dorm pe o saltea de bumbac (futon) asternuta pe tatami direct, deasupra cearceaf ,perne si patura sau pilota. Dormitul direct pe podea in casa japoneza (futonul nu are un loc fix poate fi asezat in orice punct din casa ) obliga descaltarea la intrarea in casa. Seara cind toti membrii familiei se culca ,casa pare un pat urias.
Unul din locurile cele mai intime ale unei case japoneze este baia .Dimensiunile cazilor sunt tare mici.Inainte de a intra in cada faci dus,te speli bine de tot apoi ,curat intri in cada si te relaxezi.Prietena mea Marina imi poveseste o discutie hazlie avuta cu sotul ei la instalarea lor in casa japoneza (ea europeanca si cam inaltuta):vazind ce micuta este cada lor in lungime si deci incomoda pentru ea ii cere sotului japonez sa-i cumpere o alta cada mai mare,mai lunga.Acesta ii spune ca din pacate nu poate gasi o cada mai lunga doar ceva mai adinca (japonezii fiind "micuti"de inaltime-dar si latime -sunt slabuti- cazile lor erau pe masura)
Intr-o camera separata de baie se afla "celebrul"WC japonez .Prima data am facut "cunostinta"cu el la Universitate.Cind am intrat in camaruta unde acesta era instalat m-am speriat de felul cum arata si ce de butoane avea asa ca am iesit afara crezind ca am gresit incaperea.O colega japoneza mi-a explicat cum sa folosesc acele butoane.Rezultatul: o mare placere sa folosesti acea instalatie. Este o combinatie de wc clasic si bideu (european).Vasul de wc arata clasic dar lateral are un brat lung cu tot felul de butoane linga care erau scrise in japoneza explicatiile de rigoare ,cum sa le folosesti.Avind explicatiile date de colega japoneza am stiut ca: un buton este pentru a incalzi capacul pe care te asezi,altul pentru a schimba invelisul ecologic sterilizat al capacului.altul pentru curge apa,altul pentru ä te spala in partile intime si altul pentru jetul de aer cald de ""dupa". In casa Marinei butoanele erau mai putine dar suficiente.FOTO Japonezi au un cult pentru WC.Sunt doua tipuri:acesta sofisticat si altul "fara vasul clasic, ci doar ö groapa in podea.(persoanele handicapate beneficiaza de alt tip)Le gasesti amplasate fie in magazine,fie in diferite locuri pe strazi,parcuri (in aceste locuri fiind tare frumos amenajate intotdeauna alaturi de flori sau copaci cu flori) Fara bilet de intrare platit.Japonezul considera ca stomacul si nu inima este centrul vital al corpului (de aceia isi face seppuku in stomac nu inima).
Prima noapte de dormit in casa prietenilor mei Marina si Masaaki Schimizu.Dupa o masa copioasa cu fel de fel de preparate in stil japonez a venit ora culcarii.Din doua miscari rapide Marina a ""tras"doi pereti glisanti (stinghii de bambus si hirtie cerata)(Foto),camera a devenit deja ceva intim,pe tatami a pus o saltea (futon),si cu un sac de dormit si o perna ca un rulou am dormit dusa pina dimineata .Deci locuinta japoneza este ceva unic si minunat.