plimbare prin parcul castelului Osaka

Plimbare prin parcul Castelului Osaka (Japonia )

O zi superba de toamna. Azi nu trebuie sa fiu la Universitate asa ca profit sa vizitez minunile orasului Osaka. Ma indrept spre unul dintre cele mai renumite obiective turistice japoneze -Osaka Castle (amestec de castel sobru si fortareata) .Inconjurat de un parc superb, in care privirea (de european) surprinde o varietate incredibila de peisaje tipic japoneze ,aranjate intr-o ordine geometrica perfecta ,incit poti gindi ,fara a gresi, ca in Japonia firul ierbii creste cum vrea japonezul nu cum vrea "acesta". Elementele de baza ale unei gradini japoneze sunt :apa ,insula, vegetatia, cararea,lanterna. In imensitatea parcului,urmind poteci inguste, serpuitoare, intortochiate intilnesti, la tot pasul, gradini japoneze (concepute dupa o tehnica arhitecturala -cunoscuta numai de japonezi- a carei origine pare sa fi fost undeva prin secolul VI si legata de activitatea unor secte de calugari budisti). Fiecare parte constitutiva a gradinii are o estetica specifica, bine determinata: bazinele cu apa de culoarea "cristalelor de stinca" , in care innoata pesti exotici (crapi) colorati multicolor (albi,rosii,combinatii alb-portocaliu, albastrii) aduc nota de naturalete si te duc cu gindul la intinderea nesfirsita a marii ; insule artificiale , poduri si podete arcuite (valoare ornamentala); lanternele ce par a-ti lumina cararile ; temple minuscule (Shrine); copaci de diferite marimi,uneori de dimensiuni atit de impresionante (cedrii, pini, artarul japonez) incit,plimbindu-te printre ei te simti a fi de dimensiunea unei furnici.
Curtea castelului este inconjurata de un zid imens.Din loc in loc, interiorul gradinii este constituit din nisip foarte fin, netezit , pe suprafata caruia sunt dispuse pietre albe de marimi si forme diferite (cu semnificatii filozofice) .In cartea "Pe meridianul Yamato" –autorul Florin Vasiliu scrie despre aceste pietre: "le vezi pe toate de pe o terasa superioara a castelului de unde le poti numara .Trebuie sa fie 15 dar la numaratoare iti ies 14. Ai gresit.Numeri iar -14.Alegi alt loc :numeri- 14.Te muti in citeva locuri si numeri de fiecare data:14.Una iti ramine ascunsa mereu. Incepi sa intelegi ca te afli intr-o gradina filozofica.Reflectez la modul in care poate fi rezolvata problema.Am incercat sa enunt problema in termeni inversati:pe oricare linie dintr-o infinitate care pleaca din fiecare punct al terasei si care poate baleia semicircular suprafata gradinii este obligatoriu ca doua puncte sa ramina permanent suprapuse ,restul de 14 puncte trebuind sa se vada distinct.Solutia o poate da un calculator programat. Interesant ca japonezii au rezolvat problema acum 6 secole fara calculator.Si treaba nu este usoara deloc. Filozofie japoneza: cei care au creat gradina au vrut sa sugereze ideea ca nici trecutul,nici viitorul,nici viata ta sau a altuia,nici binele si raul,nici cunoasterea nu ti se poate dezvalui deodata in intregime, pina la capat ,intotdeauna ramine ceva in afara cimpului tau vizual"
Grija japonezului pentru natura depaseste intelegerea unui european. Fiind in Japonia in luna octombrie,in parcuri si gradini am vazut " ceva " ce m-a uimit: zeci de copaci (de diferite marimi) ce purtau niste "caciulite" puse la inceput de toamna constituite din sfoara rasucita din paie de orez care ancoreaza ramurile pe virful unei proptele de bambus si al caror scop este sa protejeze copacul respectiv de vinturile ,furtunile si zapada grea ce vor veni odata cu iarna. In dragostea lui pentru natura japonezul se fereste sa foloseasca, in aranjarea gradinii, elemente artificiale .In fata casutelor japoneze sunt aranjate gradini mici ,cu iarba sau muschi, flori ,copaci care vor avea neaparat flori (pruni,ciresi) si ochiuri mici de apa cu pestisori colorati. Gradinile traditionale japoneze sunt de doua feluri si apar in orice loc de destindere :parc,templu,gradini de castel. Gradini uscate de piatra (vegetatie foarte putina) si gradini unde vegetatia este abundenta ,culoarea dominanta fiind verdele captat in forma de arbori si arbusti de diferite specii si marimi.Eleganta pe care o observi imediat o da felul cum sunt taiati acestia (tip bonzai) precum si introducerea pietrelor mari,a unui laculet si a nelipsitei lanterne de piatra .Peisajul conceput si construit de gradinar trebuie neaparat sa arate natural.Tipul acesta de gradina include putine flori colorate si numai acelea care sunt specifice unui anumit anotimp,deci infloresc pe rind tocmai ca sa nu fie prea multa culoare :florile de camelie iarna,floarea de prun pentru lunile ianuarie-februarie, floarea de rododendron pentru mai iunie.Ciresul este mai "nou" incepind din perioada Edo se planteaza separat sub forma de alei la margine de drum sau de-alungul apelor curgatoare.
In afara de varietatea mare de plante ,in curtea castelului am vazut numeroase pisicute,"bine facute" blinde (veneau la chemarea mea chiar daca nu -mi intelegeau limba "pasareasca") , cu blanita ingrijita si divers colorata (una dintre ele avea chiar o culoare rosu intens-de invidiat- si aceasta chiar a dorit sa fie luata in brate ) M-am distrat pe seama acestei pisicute spunindu-mi ca este la fel de politicoasa cu turistii ca oricare cetatean japonez.(cind doresti sa faci o poza cu un japonez niciodata nu esti refuzat Interesant pentru mine ,am vazut ca toate aceste pisicute aveau la git un sirag subtire de margele colorate, minuscule insirate pe un fir elastic.Intilnindu-le in locuri diferite,la distante diferite si chiar in localitati diferite era clar ca nu puteau avea acelasi stapin.Am intrebat colegii japonezi care ma insoteau. Mi s-a spus ca in Japonia soarta pisicutelor "maidaneze" intra in grija prefecturilor (dar si a oamenilor iubitori de animale). Pentru a le pastra sanatatea si frumusetea, pentru a fi sub supraveghere , nimeni nu avea voie sa le arunce mincare la intimplare.Aceasta se "serveste " in locuri amenajate special. Meniul este variat: mincare de pisici cu fasole, cu orez, cu peste. Pisicutele sunt imortalizate in stampe ,pe evantaie ,pe vase antice .Mi-ar fi placut sa adopt o pisicuta japoneza "maidaneza" dar asa ceva nu se putea.Le-am imortalizat doar in poze si toata viata ma voi gindi cu drag la ele.